SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLÉȚE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate; elasticitate; maleabilitate. 2) Comportament suplu. [G.-D. supleței; Sil. su-ple-] /<fr. souplesse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLÉȚE s.f. 1. Însușirea de a fi suplu; flexibilitate. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. [< suplu + -ețe, după fr. souplesse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLÉȚE s. f. 1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate. ◊ (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări. ♦ cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLÉȚE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. sprinteneală. 3. v. grație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supléțe s. f. (sil. -ple-), art. supléțea, g.-d. art. supléței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink