14 definiții pentru supin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPIN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, de care se deosebește prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.

SUPIN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, de care se deosebește prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.

supin sn [At: TEMPEA, GRAM. 113/20 / V: (înv) ~um / E: lat supinum] (Grm) Mod verbal nepersonal, precedat, în limba română, de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, dar invariabilă.

SUPIN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, avînd uneori valoare verbală, alteori valoare de substantiv.

SUPIN s.n. (Gram.) Mod nepredicativ care denumește acțiunea verbală, avînd aceeași formă cu participiul, dar precedat de prepoziție. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. supinum, fr. supin].

SUPIN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziția de sau la, care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin)

SUPIN ~e n. gram. Mod nepersonal al verbului, având aceeași formă ca participiul trecut, dar nevariabilă și precedată de anumite prepoziții. /<lat. supinum

supin n. Gram. forma verbului echivalentă cu un substantiv verbal.

*supín n., pl. e (lat. supinum). Gram. O formă verbală scoasă din participiu trecut și cu înț. de substantiv verbal ca și infinitivu în -re, precum: dusu și întorsu saŭ ducerea și întoarcerea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUPIN s. n. (cf. lat. supinum, fr. supin): mod al verbului (nepersonal, nepredicativ, simplu) care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract (ca infinitivul), însă ca un deziderat. Este alcătuit din participiul verbului precedat de morfemele prepoziționale de sau la: de cântat, de lucrat, de avut, de spus, de venit, de sosit, de coborât; la arat, la semănat, la prășit, la cosit, la cules, la pescuit etc. Poate avea următoarele funcții sintactice: subiect („E ușor de vorbit, dar e greu de făcut”), nume predicativ („Dar era de temut ca vrăjmașii să nu izbutească a scoate pe ai noștri din strâmtoare” – N. Bălcescu), atribut („...putem găsi și la noi sujeturi de scris” – M. Kogălniceanu), complement direct („...pe bună dreptate, ar mai avea de luat, nu de dat” – A. Vlahuță), complement indirect („Sunt grei bătrânii de pornit...” – G. Coșbuc), complement circumstanțial de mod, de scop, de relație etc. („Să aibă tot cei lași ar vrea, / Pe neluptat” – G. Coșbuc; „...l-am văzut umblând cu cotul subsuoară, pentru cumpărat sumani...” – Ion Creangă; „De scris a scris, dar greu”).

SUPINE poziție a pilotului unui deltaplan șezând pe spate, din care realizează pilotarea.

Intrare: supin
supin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supin
  • supinul
  • supinu‑
plural
  • supine
  • supinele
genitiv-dativ singular
  • supin
  • supinului
plural
  • supine
  • supinelor
vocativ singular
plural
supin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supin
  • supinul
  • supinu‑
plural
  • supinuri
  • supinurile
genitiv-dativ singular
  • supin
  • supinului
plural
  • supinuri
  • supinurilor
vocativ singular
plural
supinum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supin, supinesubstantiv neutru

  • 1. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, de care se deosebește prin aceea că nu este variabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.