superstițios, ~oasă [At: HELIADE, O. II, 71 / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr superstitieux] 1-2 smf, a (Persoană, comunitate sau mentalitate) Care este pătruns, dominat de superstitiții (1). 3 a (D. manifestări, d. sentimente, d. creații etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă sau este bazat pe superstiție.

SUPERSTIȚIOS, -OASĂ, superstițioși, -oase, adj. (Despre oameni) Stăpînit, pătruns de superstiții; (despre manifestările oamenilor) izvorît din superstiții, bazat pe superstiții. Îl dureau certurile cu frati-său și nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului. Ceva teamă însă, tot avea, o teamă vagă, veche, aproape superstițioasă. GALACTION, O. I 144. El deschise o carte veche, legată cu piele și roasă de molii – un manuscript de zodii. El era un ateist superstițios. EMINESCU, N. 44.

SUPERSTIȚIOS, -OASĂ adj. Stăpînit, pătruns de superstiții; întemeiat pe superstiții. [Pron. -ți-os. / cf. fr. superstitieux].

SUPERSTIȚIOS, -OASĂ adj. (despre oameni) care crede în superstiții; întemeiat pe superstiții. (< fr. superstitieux, lat. superstitiosus)

SUPERSTIȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care crede în superstiții; care are superstiții; stăpânit de superstiții. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bazat pe superstiții; plin de superstiții. [Sil. -per-sti-ți-os] /<fr. superstitieux

superstițios a. plin de superstițiune.

*superstițiós, -oásă adj. (lat. superstitiosus). Care are supersițiunĭ: poporu e superstițios. Datorit superstitiuniĭ: obiceĭurĭ superstițioase. Adv. În mod superstițios.

superstițios (desp. -ți-os) adj. m., pl. superstițioși; f. superstițioasă (desp. -ți-oa-), pl. superstițioase

superstițios (-ți-os) adj. m., pl. superstițioși; f. superstițioasă (-ți-oa-), pl. superstițioase

superstițios adj. m. (sil. -ți-os), pl. superstițioși; f. sg. superstițioasă (sil. -ți-oa-), pl. superstițioase