opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPERPUS, -Ă, superpuși, -se, adj. (Înv.) Suprapus. – V. superpune.

SUPERPUS, -Ă, superpuși, -se, adj. (Înv.) Suprapus. – V. superpune.

superpus, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 341 / Pl: ~uși, ~e / E: superpune] 1 (Înv) Suprapus. 2 (Îs) Clasă (sau pătură) ~ă Clasă suprapusă.

SUPERPUS, -Ă, superpuși, -se, adj. (Învechit) Suprapus. În critica tipărită în «Arhiva Științifică»... sînt redate în cîteva cuvinte vederile clasei superpuse asupra simțimîntelor țărănești. GHEREA, ST. CR. II 240. Îndată însă acea peșteră se lărgește, formînd bolți înalte și uneori superpuse. ODOBESCU, S. I 341.

SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super1- + pune (după fr. superposer).

superpune vtr [At: FILIMON, O. I, 200 / Pzi: ~pun / E: super- + pune cf fr superposer] 1-2 (Înv) A suprapune (2).

SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).

SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Învechit) A suprapune. Luă o coală de hîrtie și se puse a scrie acea scrisoare complicată care... superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179.

superpune v. a pune un lucru peste altul.

*superpún, V. suprapun.

*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

superpune (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpun, 2 sg. superpui, 3 sg. superpune, perf. s. 1 sg. superpusei, 1 pl. superpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. superpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să superpun, 3 să superpună; ger. superpunând; part. superpus

superpune (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpun, 2 sg. superpui, 1 pl. superpunem; conj. prez. 3 să superpună; ger. superpunând; part. superpus

superpune vb. pune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPERPUS adj. v. suprapus.

superpus adj. v. SUPRAPUS.

SUPERPUNE vb. v. suprapune.

superpune vb. v. SUPRAPUNE.

Intrare: superpus
superpus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • superpus
  • superpusul
  • superpusu‑
  • superpusă
  • superpusa
plural
  • superpuși
  • superpușii
  • superpuse
  • superpusele
genitiv-dativ singular
  • superpus
  • superpusului
  • superpuse
  • superpusei
plural
  • superpuși
  • superpușilor
  • superpuse
  • superpuselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: superpune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • superpune
  • superpunere
  • superpus
  • superpusu‑
  • superpunând
  • superpunându‑
 singular plural
  • superpune
  • superpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • superpun
 (să)
  • superpun
  • superpuneam
  • superpusei
  • superpusesem
a II-a (tu)
  • superpui
 (să)
  • superpui
  • superpuneai
  • superpuseși
  • superpuseseși
a III-a (el, ea)
  • superpune
 (să)
  • superpună
  • superpuie
  • superpunea
  • superpuse
  • superpusese
plural I (noi)
  • superpunem
 (să)
  • superpunem
  • superpuneam
  • superpuserăm
  • superpuseserăm
  • superpusesem
a II-a (voi)
  • superpuneți
 (să)
  • superpuneți
  • superpuneați
  • superpuserăți
  • superpuseserăți
  • superpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • superpun
 (să)
  • superpună
  • superpuie
  • superpuneau
  • superpuseră
  • superpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

superpus, superpusăadjectiv

  • 1. învechit Suprapus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suprapus
    • format_quote În critica tipărită în «Arhiva Științifică»... sînt redate în cîteva cuvinte vederile clasei superpuse asupra simțimîntelor țărănești. GHEREA, ST. CR. II 240. DLRLC
    • format_quote Îndată însă acea peșteră se lărgește, formînd bolți înalte și uneori superpuse. ODOBESCU, S. I 341. DLRLC
etimologie:
  • vezi superpune DEX '98 DEX '09

superpune, superpunverb

  • 1. învechit Suprapune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suprapune
    • format_quote Luă o coală de hîrtie și se puse a scrie acea scrisoare complicată care... superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.