supernovă sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 17, 23/1 / Pl: ~ve / E: lat, fr supernova] (Art) Stea variabilă explozivă, de sute de ori mai strălucitoare decât o novă.

SUPERNOVĂ s.f. Novă de o strălucire extraordinar de mare. [< fr. supernova].

SUPERNOVĂ s. f. novă de o strălucire extraordinară. (< fr. supernova)

supernovă s. f. (astron.) ◊ „Supernovele sunt stele care explodând au o strălucire și mai mare decât novele.” Sc. 14 XII 63 p. 4. ◊ „O supernovă (un astru în explozie) a produs probabil o puternică impresie unui indian primitiv din Bolivia acum 10000 sau 20000 de ani, determinându-l să reproducă această rară catastrofă cosmică sub forma unui desen săpat în stâncă.” Cont. 21 XII 73 p. 10. ◊ „Săptămâna trecută un grup de cercetători au observat explozia unei supernove cu ajutorul satelitului artificial «IUE».” R.l. 8 V 79 p. 6; v. și Sc. 14 IV 65 p. 4, 27 VIII 75 p. 6; v. și supercivilizație ♦ (fig.) Superstar ◊ „Supernova Michael Jackson a pulverizat toate moleculele sufletelor celor prezenți.” R.l. 23 X 92 p. 3 (din fr., engl. supernova, germ. Supernova; PR sec. XX; AD; FC II 235; DEX, DN3)

SUPERNOVĂ ~e f. Stea variabilă explozivă care este de sute de ori mai strălucitoare decât o novă. /<fr. supernova

supernovă s. f., g.-d. art. supernovei; pl. supernove

supernovă s. f., g.-d. art. supernovei; pl. supernove

supernovă s. f. novă