13 definiții pentru superfluitate
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPERFLUITATE, (2) superfluități, s. f. 1. (Rar) Însușire a ceea ce este superfluu. 2. (Concr. la pl.) Lucruri superflue. [Pr.: -flu-i-] – Din fr. superfluité.
superfluitate sf [At: PROT-POP., N. D. / Pl: ~tăți / E: fr suprefluité] 1 Stare a ceea ce este superfluu Si: prisosință. 2 (Ccr) Inutilitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPERFLUITATE s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pr.: -flu-i-] – Din fr. superfluité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SUPERFLUITATE, superfluități, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este superfluu; (concretizat) lucru superfluu. Voi cuprinde acest studiu... în trei mari volume... Sper că într-însele nu se vor găsi superfluități. ODOBESCU, S. III 639.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPERFLUITATE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pron. -flu-i-. / cf. fr. superfluité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPERFLUITATE s. f. însușirea a ceea ce este superfluu; lucru superfluu. (< fr. superfluité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
superfluitate f. ceea ce este superfluu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*superfluitáte f. (lat. superflúitas, -átis). Caracteru de a fi superfluŭ. Pl. Lucrurĭ superflue: cîte superfluitățĭ în cartea asta!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
superfluitate (rar) (desp. -flu-i-) s. f., g.-d. art. superfluității; (lucruri superflue) pl. superfluități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
superfluitate (rar) (-flu-i-) s. f., g.-d. art. superfluității; (lucruri superflue) pl. superfluități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
superfluitate s. f. (sil. -flu-i-), g.-d. art. superfluității; (lucruri superflue) pl. superfluități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPERFLUITATE s. v. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, zădărnicie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
superfluitate s. v. INEFICACITATE. INEFICIENTĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -flu-i-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
superfluitate, superfluitățisubstantiv feminin
- 1. Însușire a ceea ce este superfluu. DEX '09 DLRLC DN
- 2. Lucruri superflue. DEX '09 DLRLC DN
- Voi cuprinde acest studiu... în trei mari volume... Sper că într-însele nu se vor găsi superfluități. ODOBESCU, S. III 639. DLRLC
-
etimologie:
- superfluité DEX '09 DEX '98 DN