SUPERFLUITÁTE s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pr.: -flu-i-] – Din fr. superfluité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFLUITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este superfluu; (concr.) lucru superfluu. [Pron. -flu-i-. / cf. fr. superfluité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFLUITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este superfluu; lucru superfluu. (< fr. superfluité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFLUITÁTE s. v. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, zădărnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

superfluitáte s. f. (sil. -flu-i-), g.-d. art. superfluității; (lucruri superflue) pl. superfluități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink