SUPERFINÍȚIE s. f. Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă. – Din fr. superfinition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFINÍȚIE s.f. Superfinisare. [Gen. -iei. / < fr. superfinition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFINÍȚIE s. f. superfinisare. (< fr. superfinition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFINÍȚIE s. (TEHN.) vibronetezire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

superfiníție s. f. (sil. -ți-e), art. superfiníția (sil. -ți-a), g.-d. art. superfiníției; pl. superfiníții, art. superfiníțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink