superdozare s. f. Dozare excesivă ◊ „[...] respectivele tranchilizante, cu certă valoare terapeutică, produc o dependență a organismului iar abuzul și superdozarea declanșează alte probleme medicale.” R.l. 29 II 84 p. 6. ◊ „Superdozare. Anemia, amețelile, lipsa de poftă de mâncare și căderea părului sunt o consecință directă a unei superdoze de vitamina A, absorbite în diverse forme farmaceutice.” R.l. 22 III 84 p. 6 (din super- + dozare)