supercivilizație sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 105, 2/3 / Pl: ~ii / E: super- + civilizație] Civilizație (extrem de) avansată.

supercivilizație s. f. Civilizație superioară ◊ „El nu renunță, însă, deocamdată la presupunerea că aceasta ar putea fi și restul unei supernove. Dr. N.K. este adeptul părerii că a fost descoperită o supercivilizație.” Sc. 14 IV 65 p. 4. ◊ „Ifosele și excrescențele supercivilizației (esplanade, piscine, groom-ul de la recepție, boy-ul de la lift, ragazza de la shop, cadânele de la bar).” R.l. 6 II 79 p. 2 //din super- + civilizație; FC II 234//