SUPER² adj. invar., adv. (Fam.) Extraordinar, formidabil, excelent. – Din fr. super.

SUPER¹- Element de compunere însemnând „peste”, „deasupra”, „foarte”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.

super- [At: IORDAN, L. R. A. 193 / E: izolat, prin analiză, din împrimuturi ca supercarburant, superfosfat, superlung etc. cf lat super] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Deasupra. 2 Foarte. 3 Excesiv. 4 Mai presus de...

SUPER- Element de compunere care înseamnă „peste”, „deasupra”, „foarte” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.

SUPER- (Rar) Element de compunere însemnînd «supra», «deasupra» sau «peste», care dă cuvîntului compus (de obicei franțuzism sau neologism de origine franceză) un sens superlativ sau îi imprimă o nuanță de superioritate (în calitate, în rang etc.); intră în formarea unor adjective ca: superfin, unor substantive ca: superfosfat și a unor verbe ca: superpune.

SUPER- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Adăugare”, „adunare”, „suprapoziție”, „exces”. 2. „Care stă deasupra”, „superior”, „care trece dincolo”, „întrece”; „condiție, poziție superioară”. 3. „Extraordinar”, „superlativ”. V. supra-. [< fr. super-, lat. super].

SUPER¹-/SUPRA pref. „superior”, „excesiv”, „deasupra, peste, care se adaugă”, „extraordinar”, „superlativ”. (< fr. super-, supra-, cf. lat. super, supra)

SUPER² adj. (bot.; despre ovar) situat deasupra învelișurilor florale. (< fr. supère)

*súper- (lat. super, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang) saŭ abuzu: superpun, superfin, superfetațiune. V. supra-, iper-, extra-, stră- ș. a.

super (fam.) adj. invar., adv. (condiții ~, a se comporta ~)

*super adj. invar., adv.

SUPER FLUMINA BABYLONIS (lat.) la râul Babilonului – „Psalmii”, 136. Aluzie la robia babiloniană. În genere, referire la soarta tristă a celor surghiuniți.

super adj. invar. (adol.) formidabil, extraordinar.