supapă sf [At: MARIN, F. 76 / Pl: ~pe / E: fr soupape] (Teh) 1 Organ de mașină montat în dreptul unui orificiu, acționat comandat sau automat, pentru a întrerupe sau a restabili circuitul unui fluid care trece prin acest orificiu Si: clapă (8), clapetă (2), ventil Vz valvă. 2 Piesă în formă de taler care se folosește pentru închiderea organului de mașină descris mai sus. 3 (Spc) Dispozitiv pentru evecuarea dirijată a gazului din interiorul aerostatelor sau al dirijabilelor. 4 (Îs) ~ de siguranță Dispozitiv folosit la mașinile cu aburi și care permite evacuarea prisosului de aburi, înlăturând pericolul exploziei. 5 (Pan; îvr) Epiglotă.

SUPAPĂ, supape, s. f. 1. Piesă în formă de taler, acționată comandat sau automat, montată în dreptul unui orificiu pentru a întrerupe sau a restabili circuitul unui fluid care trece prin acest orificiu. V. valvă, ventil. Un expres aștepta gata; răsuflarea locomotivei prin supapele de metal străbătea pînă la noi. C. PETRESCU, S. 150. ◊ (Poetic) Căscate suspinau toate supapele cînd trecea vîntul. ANGHEL, PR. 85. ◊ Fig. Sala surescitată, supraîncălzită, părea gata să facă explozie. Noroc că s-a deschis ușa, supapa de scăpare a presiunei ridicată la maximum în sală. BART, E. 286. 2. Ventil. ◊ Supapă de siguranță = valvă de siguranță. 3. Dispozitiv pentru evacuarea parțială a gazului din învelișul aerostatelor sau dirijabilelor.

SUPAPĂ s.f. Organ de întrerupere sau de restabilire a circuitului unui fluid care trece printr-un orificiu al unui mecanism; valvă, ventil. [< fr. soupape].

SUPAPĂ s. f. organ de întrerupere sau de restabilire a circuitului unui fluid care trece printr-un orificiu. ◊ (fig.) mijloc de a scăpa de ceva supărător. (< fr. soupape)

SUPAPĂ ~e f. tehn. 1) Organ al unui sistem tehnic care servește pentru reglarea mișcării unui fluid într-un circuit. 2) Dispozitiv pentru închiderea și deschiderea unui orificiu prin care trece un fluid; ventil. /<fr. soupape

supapă f. capac într’o pompă sau mașină ce lasă să treacă un lichid ori un gaz, dar le împiedică întoarcerea; supapă de siguranță, ce se deschide dela sine spre a lăsa să treacă aburul, când presiunea e prea puternică și e pericol de exploziune într’un cazan.

*supápă f., pl. e (fr. soupape, din souspape, care vine d. sous, supt, și paper a păpa, a mînca. Soupape însemna în vechime „lovitură dată supt barbă în cît să clănțănești din fălcĭ”). Râsuflătoare cu capac fix (cu clapă) care se deschide automatic la pompe saŭ la mașinele cu abur. Supapă de siguranță, făcută ca să dea drumu prisosuluĭ de abur, și decĭ să evite exploziunea cazanuluĭ. Fig. Mijloc de scăpare: această promisiune fu supapa luĭ. V. clapă, valvulă și ventil.

supapă s. f., g.-d. art. supapei; pl. supape

supapă s. f., g.-d. art. supapei; pl. supape

supapă s. f., g.-d. art. supapei; pl. supape

SUPAPĂ s. (TEHN.) 1. v. ventil. 2. supapă electrică. v. redresor.

SUPAPĂ s. (TEHN.) 1. ventil, (pop.) răsunătoare. (~ la un orificiu.) 2. redresor. (~ la un cazan cu aburi.)