2 definiții pentru supântecar
Explicative DEX
supântecar s [At: A III 2 / Pl: ? / E: sub1 + pântecar] Curea a hamului care trece pe sub pântecul animalului.
Arhaisme și regionalisme
supântecar, supântecare, s.n. (reg.) curea a hamului care trece pe sub pântecul calului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supântecar
supântecar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)