6 definiții pentru sunduc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUNDUC, sunduce, s. n. (Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din tc. sandik.
SUNDUC, sunduce, s. n. (Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din tc. sandik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SUNDUC, sunduce, s. n. (Mold.) Ladă, cufăr; casetă, sipet. Plăteau haraciu oierii: miei și brînză. Cei care strînseseră aur trebuiau să-și deschidă sunducele. SADOVEANU, P. M. 115. La moartea lui Kira-împărat s-au scos două epistole dintr-un sunduc, în care epistole s-au cetit bune vorbe. id. D. P. 182.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUNDUC ~ce n. pop. Ladă mare cu capac (și cu încuietoare) în care se păstrează diferite obiecte (îmbrăcăminte, rufe etc.); cufăr. /<turc. sandik
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sunduc (reg.) s. n., pl. sunduce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sunduc (reg.) s. n., pl. sunduce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sunduc s. n., pl. sunduce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sunduc, sunducesubstantiv neutru
- 1. Casetă, cufăr, ladă, sipet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Plăteau haraciu oierii: miei și brînză. Cei care strînseseră aur trebuiau să-și deschidă sunducele. SADOVEANU, P. M. 115. DLRLC
- La moartea lui Kira-împărat s-au scos două epistole dintr-un sunduc, în care epistole s-au cetit bune vorbe. SADOVEANU, D. P. 182. DLRLC
-
etimologie:
- sandik DEX '98 DEX '09