2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. 2. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. 3. Număr (mare); mulțime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.

SUMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. 2. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. 3. Număr (mare); mulțime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.

su sf [At: CORESI, ap. TDRG / V: (îpp) soa, șu~, (înv) so~ (S: sommă) sumnă / S: summă / Pl: sume, (înv) sumi / E: lat summa, ngr σοῦμμα, ger Summe, it somma, fr somme, cf rs сум „traistă”, mg summa] 1 Rezutat al operației de adunare aplicată numerelor, vectorilor, matricelor, sau unor lucruri ori cantități de același fel Si: total, (înv) totime. 2 (Îs) ~ aritmetică Rezultat al adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. 3 (Îs) ~ algebrică Rezultat al adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. 4 (Îs) ~ a doi vectori (care au aceeași origine) Vector care are origine comună cu cei doi vectori și care este diagonala paralelogramului construit cu ajutorul celor doi vectori, dați ca laturi. 5 Cantitate totală a ceva. 6 (Pex; asr) Totalitate. 7 (Urmat de determinarea „bani”) Cantitate de bani Si: (înv) seamă. 8 (În asigurările de persoane; îs ~ asigurată) Cantitate de bani pe care o plătește asiguratorul ca despăgubire pentru riscurile asigurate. 9 (În asigurările de bunuri; îae) Cantitate maximă de bani pentru care răspunde asiguratorul în caz de daună. 10 (Fam; îe) A-și face ~ma A agonisi atât cât crede că îi este necesar. 11 (Fam; îae) A se sătura. 12 (Îvr) Talant1. 13 (Îvr) Pungă (de bani). 14 (Lsg; urmat de determinări, de obicei la plural, introduse prin prepoziția „de” care arată felul) Număr sau cantitate (mare) de, ori din ceva Si: duium (2), grămadă (1), groază (5), grozăvenie (8), grozăvie (8), mare2, mulțime, potop, puhoi1, pulbere, puzderie, (rar) spuzeală (3), (îpf) spuză (10), sumedenie, (pop) șodom, spuzenie, (îrg) întuneric, (înv) mulțit, (reg) pomol, silă, sumedie, tabără. 15 (Pop; îlav) Cu ~ (sau cu ~me) În cantitate (mare), din belșug. 16 (Înv) Sumar (4). 17 (Înv; fig) Culme (a unei acțiuni, a unui fenomen etc.).

SUMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul adunării unor numere, unor cantități sau unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatu! adunării unor cantități de același fel, ținînd seama de semnul lor. Sumă totală = sumă rezultată din adunarea unor sume parțiale. ♦ Fig. Cantitate totală a ceva, totalitate. Suma tuturor datelor unei probleme. Suma cunoștințelor omenești.Suma binelui în lume covîrșește suma răului. BOLINTINEANU, O. 361. 2. (Uneori urmat de determinarea «de bani») Cantitate de bani. Doresc prea mult să văd la masa mea măcar un măr din acest pom, care m-a ținut atîta sumă de bani. ISPIRESCU, L. 81. Mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în patria lor... și sînt siliți a cheltui sume însemnătoare ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia sau la Baden. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Expr. Pînă la concurența sumei de... v. concurență (2). A-și face suma = a agonisi atît cît crede că îi trebuie. [Patronul] și-a făcut suma și i-ar fi mai ușor fără fabrică. DEMETRIUS, C. 15. 3. Număr nedeterminat (de obicei mare). Amîndoi intră în berărie... aci se-ntîmplă să găsească o sumă de colegi, care le fac loc la masa lor. CARAGIALE, O. II 231. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume. EMINESCU, O. IV 289. – Variantă: (învechit și arhaizant) so (SADOVEANU, Z. C. 254, KOGĂLNICEANU, S. 116, RUSSO, S. 159) s. f.

SU s. f. 1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulți termeni; total. 2. anumită cantitate de bani. 3. număr (mare); mulțime. (< lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)

SUMĂ ~e f. 1) Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. ~ aritmetică. ~a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. somme

SUMĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sumar. În acest Testament întîiu ara pus suma la toate capetele. N TEST. (1648). Întîiu arătăm . . . despre summa psaltirii. A treia oară, despre părțile și despre rîndul psaltirii. PSALT. (1651); cf. FOGARASI, apud TEW, s.v. șumă; VISKI, apud TEW, s.v. șumă; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. șumă. Conținut. În șumă sînt stihuri. N TEST. (1648). Șuma mai pre scurt iaste aceasta. 2 lucruri sînt scrise într-acest psalom. SA, 18v. Variante: șumă. (N TEST. 1648; FOGARASI, apud TEW. s.v. șumă; SA, 18v; VISKI, apud TEW, s.v. șumă; PSALTIRE SEC. XVIP apud TEW, s.v. șumă). Etimologie: lat. summa; șumă < magh. summa.

sumă f. 1. total ce rezultă dintr’o adunare; 2. cantitate de bani: sumă mare; 3. totalitate: suma bunurilor și a relelor; 4. mare număr, mulțime: o sumă de oameni. Lat. SUMMA, printr’un intermediar slav; sensul 4 e familiar și vechii limbi (v. sumedenie)].

*súmă f., pl. e, rar ĭ (neol. din sec. 17 luat de cronicariĭ Moldovenĭ, care știaŭ lat. it. pol., de la lat. summa, totalitate: it. somma, fr. somme; pol. suma, rus. bg. súmma, ngr. súma. V. consum 2). Total, rezultatu adunăriĭ maĭ multor numere: am adunat și mi-a ĭeșit suma cutare. Totalitate: suma bunurilor și relelor. Mare număr, mulțime: o sumă de oamenĭ (V. samă). Cantitate de banĭ: lipsea o mare gumă.L. V. și azĭ pop. somă (după it.): s’aŭ strîns cîtăva somă de oștĭ (Cost I, 254, 271, 315, 319, și N. Cost. I. 472 și 490), soma de banĭ (Nec. 2, 360), și șumă (ung. summa, pron. ș-). Si m. som, pl. somĭ, sumă de banĭ, talent (talant).

SUMA, sumez, vb. I. Tranz. (Înv.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

suma vt [At: DRLU / V: (îvr) sumi / Pzi: ~mez / E: fr sommer (după sumă)] (Liv; c.i. cifre) 1 A aduna (18). 2 (Pex) A calcula limita unei sume covergente.

SUMA, sumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

SUMA vb. I. tr. (Liv.) A face suma unor termeni; a totaliza. [Cf. fr. sommer, lat. summare].

SUMA vb. tr. a face o adunare, a totaliza, a calcula limita unei serii convergente. (după fr. sommer, lat. summare)

sumă-record s. f. Sumă extrem de mare ◊ „O performanță în domeniul vânzărilor la licitație: la Londra, un vas de porțelan chinezesc [...] a fost plătit cu suma-record de 210000 guinee.” R.l. 23 VI 72 p. 6. ◊ „«Negresa blondă» a lui Brâncuși [...] a fost vândută cu suma de 750000 dolari [...] Este vorba de o sumă record – cea mai mare plătită în ultimii ani pentru o sculptură.” Sc. 20 V 75 p. 2. ◊ Sumă-record. În cadrul unei licitații desfășurate la Hamburg un timbru suedez a fost achiziționat cu un milion de mărci vest-germane, un record în materie.” R.l. 19 X 78 p. 6. ◊ „A 90-a ediție a renumitului maraton de la Boston [...] va fi dotată cu suma-record de 300000 de dolari.” Sc.tin. 11 XI 85 p. 3; v. și R.l. 22 VI 73 p. 6, 21 V 85 p. 6 //din sumă + record//

A SUMA ~ez tranz. (elemente omogene) A supune operației de adunare (aflând suma); a aduna. /<fr. sommer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

su (operație de adunare, total) s. f., g.-d. art. sumei; pl. sume

su (operație de adunare, total) s. f., g.-d. art. sumei; pl. sume

su s. f., g.-d. art. sumei; pl. sume

suma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. sumez, 3 sumea; conj. prez. 1 sg. să sumez, 3 să sumeze

suma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sumea

suma vb., ind. prez. 1 sg. sumez, 3 sg. și pl. sumea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SU s. v. conținut, cuprins, sumar, tablă de materii.

SU s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. v. număr. 5. număr, (înv.) cislă. (~ totală a vitelor.) 6. v. totalitate. 7. v. seamă.

SU s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. cifră, număr, total. (~ spectatorilor.) 5. număr, (înv.) cislă. (~ totală a vitelor.) 6. totalitate. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 7. număr, seamă, serie. (A ridicat o ~ de probleme.)

su s. v. CONȚINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sumă (-me), s. f.1. Cantitate, mulțime. – 2. Cantitate de bani. – 3. Rezultatul adunării. – Var. înv. somă, șumă. Lat. summa (Pușcariu 1691). Se consideră drept împrumut tîrziu (Tiktin), prin intermediul pol. suma (Candrea); dar existența alb. sumë (Philippide, II, 656), caracterul popular al der. sumedenie și prezența lui somă din textele sec. XVI pledează în favoarea transmiterii directe din lat. Este sigură, pe de altă parte, că acest cuvînt a dispărut din uzul popular și că azi circulă ca un cuvînt cult. Var. somă nu poate fi it. somma, dacă se are în vedere datarea lui; șumă reprezintă pron. din mag. Der. sumuliță (var. sumușoară), s. f. (cantitate mică); sumedenie, s. f. (cantitate, mulțime, grămadă), cu un suf. rar, dar cf. prăpădenie (Șeineanu), fumedenie (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 821), rubedenie (Tiktin; după Petrovici, Dacor., VI, 338, în loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicație care apare ca insuficientă); sumar, s. n., după fr. sommaire; sumarisi, vb. (înv., a aduna); însuma, vb. (înv., a culege, a aduna; a totaliza; a încorpora).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Summa summarum (lat. „Suma sumelor”, adică „totul”) – Plaut comedia Truculentus (act. I, sc. 1). A devenit o expresie curentă, care exprimă ideea de plenitudine (cu privire la cantitate) sau de superlativ (referitor la calitate). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și face suma expr. v. a-și face plinul.

Intrare: sumă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • su
  • suma
plural
  • sume
  • sumele
genitiv-dativ singular
  • sume
  • sumei
plural
  • sume
  • sumelor
vocativ singular
plural
somă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • so
  • soma
plural
  • some
  • somele
genitiv-dativ singular
  • some
  • somei
plural
  • some
  • somelor
vocativ singular
plural
șumă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
soamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: suma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suma
  • sumare
  • sumat
  • sumatu‑
  • sumând
  • sumându‑
singular plural
  • sumea
  • sumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumez
(să)
  • sumez
  • sumam
  • sumai
  • sumasem
a II-a (tu)
  • sumezi
(să)
  • sumezi
  • sumai
  • sumași
  • sumaseși
a III-a (el, ea)
  • sumea
(să)
  • sumeze
  • suma
  • sumă
  • sumase
plural I (noi)
  • sumăm
(să)
  • sumăm
  • sumam
  • sumarăm
  • sumaserăm
  • sumasem
a II-a (voi)
  • sumați
(să)
  • sumați
  • sumați
  • sumarăți
  • sumaserăți
  • sumaseți
a III-a (ei, ele)
  • sumea
(să)
  • sumeze
  • sumau
  • suma
  • sumaseră
sumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

su, sumesubstantiv feminin

  • 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: total
    • 1.1. Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Sumă totală = sumă rezultată din adunarea unor sume parțiale. DLRLC
    • 1.4. Cantitate totală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: totalitate
      • format_quote Suma tuturor datelor unei probleme. Suma cunoștințelor omenești. DLRLC
      • format_quote Suma binelui în lume covîrșește suma răului. BOLINTINEANU, O. 361. DLRLC
  • 2. Cantitate de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    diminutive: sumuliță
    • format_quote Doresc prea mult să văd la masa mea măcar un măr din acest pom, care m-a ținut atîta sumă de bani. ISPIRESCU, L. 81. DLRLC
    • format_quote Mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în patria lor... și sînt siliți a cheltui sume însemnătoare ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia sau la Baden. NEGRUZZI, S. I 192. DLRLC
    • chat_bubble Pînă la concurența sumei de... DLRLC
    • chat_bubble A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Patronul] și-a făcut suma și i-ar fi mai ușor fără fabrică. DEMETRIUS, C. 15. DLRLC
  • 3. Număr (mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Amîndoi intră în berărie... aci se-ntîmplă să găsească o sumă de colegi, care le fac loc la masa lor. CARAGIALE, O. II 231. DLRLC
    • format_quote În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume. EMINESCU, O. IV 289. DLRLC
etimologie:

suma, sumezverb

  • 1. livresc A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic