SÚMMUM s. n. Gradul cel mai înalt, punct maxim, extremitate. – Cuv. lat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚMMUM n. livr. Extremă superioară a unei valori; limită maximă; maximum. /<lat. summum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚMMUM s.n. Punctul cel mai înalt, culme care nu poate fi depășită. [< lat. summum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

súmmum s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink