sumetére s.f. (înv.) suflecare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUMÉTE sumét tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SUMÉTE mă sumét intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUMÉTE vb. v. sufleca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suméte (-t, -més), vb. – 1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

suméte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumét, 1 pl. sumétem, perf. s. 1 sg. sumeséi, l pl. suméserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sumeátă; part. sumés
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink