SUMERIAN, -Ă, sumerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechiului ținut Sumer din sudul Mesopotamiei. 2. Adj. Care aparține Sumerului sau sumerienilor (1), privitor la Sumer ori la sumerieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba sumeriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. sumerien.

sumerian, ~ă [At: AGROTEHNICA, I, 20 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni / E: fr sumérien] 1-2 smf Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului ținut din sudul Mesopotamiei, Sumer, sau era originară de acolo. 3 sm (Lpl) Popor care locuia în Sumer. 4-5 a Care aparține Sumerului sau sumerienilor (3). 6 a Originar din Sumer. 7 a Caracteristic sumerienilor (2). 8 a Privitor la sumerieni (3). 9-10 sf, a (Șîs limba ~ă) Limba vorbită de sumerieni (2).

SUMERIAN, -Ă, sumerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului ținut din sudul Mesopotamiei, Sumer. 2. Adj. Care aparține Sumerului sau sumerienilor (1), privitor la Sumer sau la sumerieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba sumeriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. sumérien.

SUMERIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Sumer. ◊ (s. f.) limbă vorbită la sud de Babilon, cu caractere cuneiforme. (< fr. sumérien)

sumerian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. sumerieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. sumeriană, pl. sumeriene

sumerian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. sumerieni (-ri-eni); adj. f., s. f. sumeriană, pl. sumeriene

sumerian s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. sumerieni (sil. -ri-eni); f. sg. sumeriană, g.-d. art. sumerienei, pl. sumeriene

sumeriană (limbă) (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. sumerienei (desp. -ri-e-)

sumeriană (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. sumerienei (-ri-e-)

sumeriană (limba) s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. sumerienei (sil. -ri-e-)