4 definiții pentru sumativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sumativ, ~ă a [At: CONTEMP., 1969, 1 167, 8/7 / Pl: ~i, ~e / E: eg summative] (Rar; d. teorii, concepții etc.) Care rezultă din sau care se bazează pe însumări, totalizări de date, de concepții etc. Si: aditiv (2).
SUMATIV, -Ă adj. 1. referitor la sumație. 2. cumulativ. (< germ. summativ)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+sumativ adj. m., pl. sumativi; f. sumativă, pl. sumative (evaluare sumativă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sumativ adj. m., pl. sumativi; f. sg. sumativă, pl. sumative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sumativ
sumativ adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sumativ, sumativăadjectiv
- 1. Referitor la sumație. MDN '00
- 2. Cumulativ. MDN '00sinonime: cumulativ
etimologie:
- summativ MDN '00