8 definiții pentru sultană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SULTANĂ, sultane, s. f. Soție sau fiică de sultan. – De la sultan. Cf. fr. sultane.
sultană sf [At: CR (1832) 762/13 / Pl: ~ne / E: tc sultaná] 1 Titlu dat soției sau fiicei sultanului (1). 2 Persoana care poartă titlul de sultană (1). 3 (Bot; Mun; lpl) Călțunași (3) (Tropaeolum majus). 4 (Bot) Varietate de cireșe mici, de culoare roșu-închis și cu gust dulce-amărui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULTANĂ, sultane, s. f. Soție sau fiică de sultan. – Sultan + suf. -ă. Cf. fr. sultane.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
SULTANĂ, sultane, s. f. Titlu dat soției și fiicelor sultanului. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sultánă f., pl. e (d. sultan). Nevastă de sultan (Mama sultanuluĭ se numea la Turcĭ validé sultán).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sultană s. f., g.-d. art. sultanei; pl. sultane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sultană s. f., g.-d. art. sultanei; pl. sultane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sultană s. f., g.-d. art. sultanei; pl. sultane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sultană, sultanesubstantiv feminin
- 1. Soție sau fiică de sultan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101. DLRLC
-
etimologie:
- sultan DEX '09
- sultane DEX '98 DEX '09