opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SULTANIN, -Ă, sultanini, -e, adj., s. f., s. m. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță-de-vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine.

sultanin, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 308 / 5 / Pl: ~i, ~e / E: tc sültani, fr sultanine, ger Sultanine] 1 a (Îdt; d. fructe, legume etc.) Care este de cea mai bună caliatate. 2 sf (Îdt) Soi de viță de vie cu boabe (negre), fără semințe, cultivat pentru producerea stafidelor. 3 sn Monedă veche turcescă, de aur Si: galben (25) sultănesc.

SULTANIN, -Ă, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine.

SULTANIN, Ă, sultanini, -e, adj. De cea mai bună calitate. Stafide sultanine.

sultanin a. imperial, de cea mai bună calitate: stafide, bame sultanine.

sultanín, -ă și sultaníŭ, -íe adj. (turc. sultani, al sultanuluĭ). Vechĭ. Imperial, de cea maĭ bună calitate (alimente). S. m. Galben turcesc, bătut întîia oară la 1478, supt Mohamet II (Valora la Început 60 de așpri, apoĭ maĭ puțin).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sultanin2 (monedă veche) s. m., pl. sultanini

sultanin1 adj. m., pl. sultanini; f. sultanină, pl. sultanine

sultanin2 (monedă) s. m., pl. sultanini

sultanin1 adj. m., pl. sultanini; f. sultanină, pl. sultanine

sultanin adj. m., (monedă) s. m., pl. sultanini; f. sg. sultanină, pl. sultanine

Intrare: sultanin (adj.)
sultanin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sultanin
  • sultaninul
  • sultaninu‑
  • sultanină
  • sultanina
plural
  • sultanini
  • sultaninii
  • sultanine
  • sultaninele
genitiv-dativ singular
  • sultanin
  • sultaninului
  • sultanine
  • sultaninei
plural
  • sultanini
  • sultaninilor
  • sultanine
  • sultaninelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sultanin (s.m.)
sultanin2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sultanin
  • sultaninul
  • sultaninu‑
plural
  • sultanini
  • sultaninii
genitiv-dativ singular
  • sultanin
  • sultaninului
plural
  • sultanini
  • sultaninilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sultanin, sultaninăadjectiv

  • 1. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stafide sultanine. DLRLC
etimologie:

sultanin, sultaninisubstantiv masculin

  • 1. Veche monedă turcească de aur. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.