sulinar [At: MOXA, 378 / 8 / V: (îrg) sulunar, (înv) sol~, solinariu / Pl: ~re sn, ~ri sm / E: bg сулинар, ngr σωλυναρί] 1 sn (Îrg) Tub de canal, (de obicei de lemn), pentru scurgerea apei. 2 sn (Îrg) Copac tânăr sau trunchi de copac înalt, subțire și drept. 3 sn (Îrg) Lemn gros, drept și rotund. 4 sn (Îrg; pex) Carâmb (1) (de la loitra carului sau a căruței). 5 sn (Reg) Fiecare dintre cele două țepușe de pe coama caselor tărănești Si: (reg) bold (20), săgeată, suliță (11), țeapă. 6 sn (Mun; Trs) Mână curentă. Vz: mână. 7 sn Lăstar dat din tăietura trunchiului unei sălcii la o anumită distanță de colet, folosită la împădurirea anumitor terenuri, în anumite construcții sau ca lemn de foc. 8 sm (Iht; reg) Sulac (9) (Cyprinus carpio hungaricus).

SULINAR s.n. (Mold.) Tub de canal pentru scurgerea apei. A: Săpînd, aflară fîntîna aceasta ducîndu-se apa pre sulinare în cetate. VARLAAM». // C: cf. C 1729, 69^v. Etimologie: cf-. ngr. solinarion. Cf. o a l ă (1).

sulinar (sulunar) n. 1. Tr. lemn gros cât un sul de car 2. pl. (Dâmbovița) țepușele unei case țărănești; 3. Zool. sulac.

sulinár n, pl. e (ngr. sulinári și solinari, dim. d. solin, vgr. solén, tub, burlan; mrom. șulinar; bg. sulinar, țurțur). Vechĭ. Azĭ Trans. Conduct de apă (vechĭ și so-). Copac înalt, drept și supțire. Țepușă (prăjină) verticală pe acoperișu caseĭ țărăneștĭ. V. buduĭ, gurnă.

solinar sn vz salinar

solinariu sn vz sulinar

sulunar sn vz sulinar

sulunar n. V. sulinar.

solinár, V. sulinar.

SULINAR s. v. burlan, canal, conductă, sulă, tub.

sulinar s. v. BURLAN. CANAL. CONDUCTĂ. SULĂ. TUB.

sulinar, sulinari, s.m. și sulinare, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de formă lunguiață; sulac. 2. (s.n.; înv. și reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; înv. și reg.) copac tânăr sau trunchi de copac înalt, subțire și drept. 4. (s.n.; înv. și reg.) lemn gros, drept și rotund; carâmbul loitrei carului sau căruței. 5. (reg.) fiecare dintre cele două țepușe de pe coama caselor țărănești; bold, săgeată, suliță, țeapă. 6. (s.n.; reg.) mână curentă. 7. (s.n.; reg.) lăstar dat din tăietura trunchiul unei sălcii.