SULFURĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de carbon^[1] = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure. corectat(ă)

sulfură sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 207/14 / V: (înv) sulfur sm / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: fr sulfure] 1 Substanță chimică, sare sau ester al acidului sulfuric, rezultată din combinarea sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. 2 (Îs) ~ neutră (sau normală) Sulfură (1) rezultată prin combinarea unor cantități echivalente de acid și bază. 3 (Îs) ~ acidă Sulfură (1) rezultată prin combinarea mai multor echivalențe de acid un echivalent de bază Si: hidrosulfură, (înv) sulfhidrat. 4 (Îs) ~de amoniu Combinație a sulfului² cu amoniul, care se prezintă sub formă de cristale albe, galben, solubile în apă, higroscopice și care este întrebuințată în industria textilă, ca developant fotografic și ca reactiv în chimia analitică. 5 (Îs) ~ de bariu Sare de bariu a acidului sulfhidric, sub formă de cristale cubice, incolore, greu solubilă în apă și care este întrebuințată ca depilator. 6 (Îs) ~ de carbon (înv, de cărbune) Combinație a sulfului² cu carbonul, sub formă de lichid incolor, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros neplăcut, puțin solubilă în apă și care este folosită la fabricarea mătăsii artificiale prin procedeul viscozei, ca insecticid în agricultură, ca solvent etc. Si: bisulfură de carbon. 7 (Îs) ~ de cupru (sau, rar, cuproasă) Combinație a cuprului cu sulful², care se prezintă sub formă de cristale negre, insolubile în apă. 8 (Îs) ~ de fier Combinație a fierului cu sulful², răspândită în natură, sub formă de cristale cafeniu închis, insolubilă în apă, dar solubilă în acizi și care este folosită ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric Si: bisulfură de fier, pirită. 9 (Îs) ~ (dublă) de fier și de cupru Combinație naturală a fierului și a cuprului cu sulful², răspândită în natură în filoanele hidrotermale, sub formă de cristale de culoare galbenă-verzuie, care constituie cel mai important minereu de cupru Si: calcopirită. 10 (Îs) ~ de plumb Combinație a plumbului su sulful², sub formă de precipitat de culoare neagră, insolubilă în apă Si: galenă (1). 11 (Îs) ~ de sodiu Sare de sodiu a acidului sulfhidric, sub formă amorfă, incoloră, solubilă în apă și care se întrebuințează ca agent reducător în chimia organică și în industria tăbăcăriei. 12 (Îs) ~ de stibiu Combinație a stibiului su sulful², sub formă de cristale de culoare roșie-portocalie, puțin solubilă în apă și care se folosește la vulcanizarea și colorarea cauciucului, la fabricarea chibriturilor, la colorarea sticlei și a porțelanului în galben. 13 (Îs) ~ de zinc Combinație naturală a zincului cu sulful², care se prezintă sub formă de cristale de culoare gălbuie, brună sau neagră, greu solubilă în apă, care constituie principalul minereu de zinc Si: blendă, sfalerit.

SULFURĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de carbon = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure.

SULFURĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. Sulfură de fier. ▭ Sulfură de carbon = combinație, sub formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, a carbonului cu sulful, folosită în industrie, la fabricarea mătăsii artificiale sau ca solvent pentru grăsimi, și în agricultură pentru combaterea unor paraziți. Nimeni nu s-a indignat fiindcă sulfura de carbon miroase neplăcut. C. PETRESCU, Î. I 16.

SULFURĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure].

SULFURĂ, sulfuri, s. f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure)

SULFURĂ ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinație a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ◊ ~ de fier combinație a sulfului cu fierul, întrebuințată, mai ales, la obținerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinație a sulfului cu carbonul, foarte inflamabilă și toxică, întrebuințată, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure

sulfură f. compus chimic din sulf și un metal: sulfură de plumb.

*sulfúră f., pl. ĭ (d. sulf). Chim. Corp compus din sulf combinat cu alt corp. – Sulfura de cărbune se întrebuințează la vulcanizat cauciucu, la scos parfumu din plante, grăsimea din postav ș. a., precum și la stîrpit filoxera și alte insecte.

sulfur¹ sm vz sulfură

sulfura vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: fr sulfurer] 1 (C. i. boabe de cereale, de mazăre, de fasole etc.) A trata cu sulfură (6) de carbon pentru a distruge dăunătorii. 2 (C. i. sulfură de carbon) A injecta în sol pentru a distruge larvele și insectele dăunătoare pentru plante. 3 (Rar) A combina sulful² cu un alt corp. 4 (C. i. plante bolnave de făinare) A trata cu pulbere de sulf².

SULFURA, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A gaza cu sulfură de carbon recoltele depozitate (boabele de mazăre, de fasole etc.), pentru distrugerea gărgărițelor și moliilor. 2. A injecta în sol sulfură de carbon,în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante (în special a filoxerei și a gîndacilor de Colorado).

SULFURA vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer].

SULFURA vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer)

A SULFURA ~ez tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfură de carbon (în scopul combaterii bolilor sau vătămătorilor). /<fr. sulfurer

sulfură s. f., g.-d. art. sulfurii; pl. sulfuri

sulfură s. f., g.-d. art. sulfurii; pl. sulfuri

sulfură s. f., g.-d. art. sulfurii; pl. sulfuri

sulfura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sulfurez, 3 sulfurează; conj. prez. 1 sg. să sulfurez, 3 să sulfureze

sulfura (a ~) vb., ind. prez. 3 sulfurează

sulfura vb., ind. prez. 1 sg. sulfurez, 3 sg. și pl. sulfurează

SULFURĂ s. 1. (CHIM.) sulfură de fier v. pirită; sulfură de plumb v. galenă. 2. (MIN.) sulfură acidă = hidrosulfură; sulfură de zinc v. blendă.

SULFURĂ s. 1. (CHIM.) sulfură de fier = pirită; sulfură de plumb = galenă. 2. (MIN.) sulfură de zinc = blendă, sfalerit.