SULFITÁRE, sulfitări, s. f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei. – V. sulfita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SULFITÁRE s.f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei; sulfitaj. [< sulfita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sulfitáre s. f., g.-d. art. sulfitării; pl. sulfitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SULFITÁ, sulfitez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu bioxid de sulf unele produse alimentare sau anumite vase în scopul dezinfectării, al conservării, al decolorării etc. 2. A trata cu sulfit și bisulfit de sodiu unele extracte tanante pentru a solubiliza produsele insolubile. – Din sulfit. Cf. fr. sulfiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SULFITÁ ~éz tranz. 1) (tanante) A trata cu sulfit de sodiu (pentru a solubiliza substanțele insolubile). 2) (produse alimentare, vase etc.) A trata cu acid sulfuros diluat sau cu bioxid de sulf (în vederea conservării, dezinfectării etc.). /<fr. sulfiter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SULFITÁ vb. I. tr. 1. A folosi bioxidul de sulf ca dezinfectant, decolorant etc., în special în vinificație. 2. A trata cu sulfit de sodiu unele extracte tanante vegetale. [< fr. sulfiter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SULFITÁ vb. tr. 1. a folosi bioxidul de sulf ca dezinfectant, decolorant etc., în vinificație. 2. a trata cu sulfit de sodiu unele extracte tanante vegetale. (< fr. sulfiter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sulfitá vb., ind. prez. 1 sg. sulfitéz, 3 sg. și pl. sulfiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink