2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SULEMENIT, -Ă adj. v. sulimenit.

sulemenit2, a vz sulimenit2

sulemenit1, sn vz sulimenit1

SULEMENI vb. IV v. sulimeni.

SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemeni vb. IV] – Din suliman.

SULIMENIT, -Ă, sulimeniți, -te, adj. (Înv.) Fardat. [Var.: sulemenit, -ă adj.] – V. sulimeni.

SULIMENIT, -Ă, sulimeniți, -te, adj. (Înv.) Fardat. [Var.: sulemenit, -ă adj.] – V. sulimeni.

sulimănit, a vz sulimenit2

sulimeni [At: LB / V: (îpp) ~măni~, ~lem~, (înv) ~mini / Pzi: ~nesc / E: suliman] 1-2 vtr (Îpp; s. c. i. fața oamenilor sau părți ale acesteia, de obicei obraji, buze, gene etc., prin sinecdocă, oameni) A (se) farda (1). 3 vt (Rar; pex) A mânji. 4-5 vtr (Rar) A da aparență frumoasă. 6-7 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) vopsi. 8-9 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) transforma. 10 vt (Spc; înv) A picta. 11 vt (Spc; înv) A vopsi cu suliman (4).

sulimenit2, [At: (a.1784) IORGA, S. D. VIII, 10 / V: (îvp) ~lem~, ~măn~, ~min~ / Pl: ~iți, ~e / E: sulimeni] 1-2 smf, a (Om sau obiect) fardat.

sulimenit1 sm [At: VASICI, M. II, 60 / 4 / V: ~lem~ / E: sulimeni] Fardare (1).

SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemeni vb. IV] – Din suliman.

SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sulemeni) 1. A-și da cu suliman pe față, a se farda. Dumneaei se gătise, se sulemenise și aștepta cu nerăbdare masa. SADOVEANU, N. F. 156. Pentru că se sulemenea și umbla cu rochii de mătase, toată Armadia zicea că-i lipsește o doagă. REBREANU, I. 97. Din ochi le face semne, Își pune alunele și se sulimenește. NEGRUZZI, S. II 265. 2. Fig. (Despre lucruri) A-și schimba înfățișarea, a se transforma. Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi... însă și acestea începură a se sulemeni și a se preface. NEGRUZZI, S, I. 71. – Variante: sulemeni, sulimini vb. IV.

SULIMENIT,-Ă, sulimeniți,-te, adj. (Și în forma sulemenit) Dat pe față cu suliman, fardat. În urma lor s-a ivit altă demoazelă sulemenită, cu trei rînduri de salbe la gît. C. PETRESCU, A. R. 8. Cealaltă muiere era grasă și moleșită, sulemenită și spoită. ISPIRESCU, U. 21. I-am și găsit mireasă... Naltă și sulemenită, De harnici meșteri croită. TEODORESCU, P. P. 533. – Variante: sulemenit, -ă, suliminit, -ă adj.

SULIMINIT, -Ă adj. v. sulimenit.

SULIMINIT, -Ă adj. v. sulimenit.

A SULIMENI ~esc tranz. înv. A da cu sulimeneală; a farda; a rumeni. /Din suliman

sulimenésc v. tr. (d. suliman). Munt. Spoĭesc cu suliman, dreg (barb. fr. fardez). - Vechĭ și -imănesc, emenesc, mold. -iminesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sulimeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, 3 sg. sulimenește, imperf. 1 sulimeneam; conj. prez. 1 sg. să sulimenesc, 3 să sulimenească

sulimeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 să sulimenească

sulimeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 sg. și pl. sulimenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SULIMENI vb. v. farda, machia, vopsi.

SULIMENIT adj. v. fardat, machiat, vopsit.

sulimeni vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI.

sulimenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.

Intrare: sulimeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulimeni
  • sulimenire
  • sulimenit
  • sulimenitu‑
  • sulimenind
  • sulimenindu‑
singular plural
  • sulimenește
  • sulimeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sulimenesc
(să)
  • sulimenesc
  • sulimeneam
  • sulimenii
  • sulimenisem
a II-a (tu)
  • sulimenești
(să)
  • sulimenești
  • sulimeneai
  • sulimeniși
  • sulimeniseși
a III-a (el, ea)
  • sulimenește
(să)
  • sulimenească
  • sulimenea
  • sulimeni
  • sulimenise
plural I (noi)
  • sulimenim
(să)
  • sulimenim
  • sulimeneam
  • sulimenirăm
  • sulimeniserăm
  • sulimenisem
a II-a (voi)
  • sulimeniți
(să)
  • sulimeniți
  • sulimeneați
  • sulimenirăți
  • sulimeniserăți
  • sulimeniseți
a III-a (ei, ele)
  • sulimenesc
(să)
  • sulimenească
  • sulimeneau
  • sulimeni
  • sulimeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulemeni
  • sulemenire
  • sulemenit
  • sulemenitu‑
  • sulemenind
  • sulemenindu‑
singular plural
  • sulemenește
  • sulemeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sulemenesc
(să)
  • sulemenesc
  • sulemeneam
  • sulemenii
  • sulemenisem
a II-a (tu)
  • sulemenești
(să)
  • sulemenești
  • sulemeneai
  • sulemeniși
  • sulemeniseși
a III-a (el, ea)
  • sulemenește
(să)
  • sulemenească
  • sulemenea
  • sulemeni
  • sulemenise
plural I (noi)
  • sulemenim
(să)
  • sulemenim
  • sulemeneam
  • sulemenirăm
  • sulemeniserăm
  • sulemenisem
a II-a (voi)
  • sulemeniți
(să)
  • sulemeniți
  • sulemeneați
  • sulemenirăți
  • sulemeniserăți
  • sulemeniseți
a III-a (ei, ele)
  • sulemenesc
(să)
  • sulemenească
  • sulemeneau
  • sulemeni
  • sulemeniseră
sulimăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulimini
  • suliminire
  • suliminit
  • suliminitu‑
  • suliminind
  • suliminindu‑
singular plural
  • suliminește
  • suliminiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suliminesc
(să)
  • suliminesc
  • sulimineam
  • suliminii
  • suliminisem
a II-a (tu)
  • suliminești
(să)
  • suliminești
  • sulimineai
  • suliminiși
  • suliminiseși
a III-a (el, ea)
  • suliminește
(să)
  • suliminească
  • suliminea
  • sulimini
  • suliminise
plural I (noi)
  • suliminim
(să)
  • suliminim
  • sulimineam
  • suliminirăm
  • suliminiserăm
  • suliminisem
a II-a (voi)
  • suliminiți
(să)
  • suliminiți
  • sulimineați
  • suliminirăți
  • suliminiserăți
  • suliminiseți
a III-a (ei, ele)
  • suliminesc
(să)
  • suliminească
  • sulimineau
  • sulimini
  • suliminiseră
Intrare: sulimenit
sulimenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulimenit
  • sulimenitul
  • sulimenitu‑
  • sulimeni
  • sulimenita
plural
  • sulimeniți
  • sulimeniții
  • sulimenite
  • sulimenitele
genitiv-dativ singular
  • sulimenit
  • sulimenitului
  • sulimenite
  • sulimenitei
plural
  • sulimeniți
  • sulimeniților
  • sulimenite
  • sulimenitelor
vocativ singular
plural
sulemenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulemenit
  • sulemenitul
  • sulemenitu‑
  • sulemeni
  • sulemenita
plural
  • sulemeniți
  • sulemeniții
  • sulemenite
  • sulemenitele
genitiv-dativ singular
  • sulemenit
  • sulemenitului
  • sulemenite
  • sulemenitei
plural
  • sulemeniți
  • sulemeniților
  • sulemenite
  • sulemenitelor
vocativ singular
plural
sulimănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suliminit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suliminit
  • suliminitul
  • suliminitu‑
  • sulimini
  • suliminita
plural
  • suliminiți
  • suliminiții
  • suliminite
  • suliminitele
genitiv-dativ singular
  • suliminit
  • suliminitului
  • suliminite
  • suliminitei
plural
  • suliminiți
  • suliminiților
  • suliminite
  • suliminitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sulimeni, sulimenescverb

  • 1. învechit popular A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dumneaei se gătise, se sulemenise și aștepta cu nerăbdare masa. SADOVEANU, N. F. 156. DLRLC
    • format_quote Pentru că se sulemenea și umbla cu rochii de mătase, toată Armadia zicea că-i lipsește o doagă. REBREANU, I. 97. DLRLC
    • format_quote Din ochi le face semne, Își pune alunele și se sulimenește. NEGRUZZI, S. II 265. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre lucruri) A-și schimba înfățișarea, a se transforma. DLRLC
    sinonime: transforma
    • format_quote Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi... însă și acestea începură a se sulemeni și a se preface. NEGRUZZI, S, I. 71. DLRLC
etimologie:
  • suliman DEX '98 DEX '09

sulimenit, sulimeniadjectiv

  • 1. învechit Fardat, machiat, vopsit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În urma lor s-a ivit altă demoazelă sulemenită, cu trei rînduri de salbe la gît. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • format_quote Cealaltă muiere era grasă și moleșită, sulemenită și spoită. ISPIRESCU, U. 21. DLRLC
    • format_quote I-am și găsit mireasă... Naltă și sulemenită, De harnici meșteri croită. TEODORESCU, P. P. 533. DLRLC
etimologie:
  • vezi sulimeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.