sugrundă (-de), s. f. – (Olt.) Streașină, margine a acoperișului. Origine incertă. După Bogrea, Dacor., I, 259 (cf. REW 8438a), din lat. *subgrunda; poate mai bine în loc de *sugrindă < sub grindă, cf. grindă. Cuvînt puțin folosit, lipsește în dicționare și pare rezultatul unei deformații locale.