SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGRUMĂTÚRĂ ~i f. 1) Partea cea mai îngustă sau mai subțire a unui lucru; locul unde ceva se îngustează sau se subțiază brusc; gâtuitură. 2) Rosătură, mai ales la gâtul unor animale, făcută de funie sau de lanț. /a (se) sugruma + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGRUMĂTÚRĂ s. 1. gâtuitură. (~ unei persoane.) 2. v. gâtuitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGRUMĂTÚRĂ s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sugrumătúră s. f. (sil. -gru-), g.-d. art. sugrumătúrii; pl. sugrumătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink