sugiu sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 229/15 / V: (îrg) ~iuc, (reg) sulgiu / Pl: ~ri, (rar) ~ii sm / E: ns cf sugel, sugiuc pad sugiuc¹] (Pop) Panarițiu.

SUGIU s. n. v. sugel².

sugíŭ, V. sugel.

sângel sm vz sugel

sugel sm [At: LB / V: (reg) sâng~, sujir / Pl: ~ei / E: cf lat sigillum, it sugello cf și sânge] 1 (Med; pop) Panarițiu. 2 (Buc) Bătătură¹ (6). 3 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Urzică-moartă (Lamium purpureum). 4 (Bot; rar) Urzică-moartă (Lamium maculatum). 5 (Îc) ~-alb Plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe Si: urzică-moartă, (reg) fața-mâței, mierea-ursului-cu-flori-bălăi, urzică-albă, urzică-creață, urzică-moartă-albă, urzică-surdă, urzici-mortărețe (Lamium album). 6 (Reg; îc) ~-galben Gălbiniță (Laleobdolon luteum). 7 (Reg; îc) ~-roșu Tătăneasă (Symphytum officinale). 8 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris).

sugiuc² sn vz sugiu

sujir sm vz sugel

sulgiu² sn vz sugiu

ȚIGANCĂ (pl. -anoe, -ănci) sf. 1 Femeie din neamul Țiganilor (🖼 5127): împăratul... avea mai înainte, ca țiitoare, o ~ foarte hîtră (SB.); copilul care va suge țîță de la o ~ nu se va deochia (GOR.); E lungă, nu-i furcă, E neagră, nu-i ~, E albă și nu-i doamnă (GOR.), ghicitoare despre „coțofană” ¶ 2 🌿 = SUGEL2 [Țigan].

URZICĂ (pl. -ici) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă cu rădăcina tîrîtoare, cu tulpina vîrtoasă, acoperită ca și frunzele tinere cu peri care, prin atingere, produc o usturime dureroasă și bășică pielea; florile, verzui, sînt așezate în ciorchini la subțioara frunzelor sau în vîrful tulpinii; frunzele tinere sînt comestibile și se consumă, fierte, ca spanacul; numită și „urzică-mare” sau „urzică-de-pădure” (Urtica dioica) (🖼 5193) ¶ 2 URZICĂ-MICĂ, plantă care se deosebește de cea precedentă prin tulpina-i în formă de fus; numită și „urzică-crăiească”, „urzică-iute”, „urzicea” sau „oieșea” (Urtica urens) (🖼 5194) ¶ 3 URZICĂ-ALBĂ, URZICĂ-CREAȚĂ, URZICĂ-MOARTĂ¹ = SUGEL-ALB; – URZICĂ-MOARTĂ² = SUGEL3; – URZICĂ-MOARTĂ³, plantă din fam. labiatelor, cu frunzele acoperite uneori cu o pată albă pe fața superioară, cu flori mari, roșii-purpurii (Lamium maculatum) (🖼 5195) ¶ 4 URZICĂ-NEAGRĂ = BUBERIC ¶ 5 URZICA-RAȚEI = ȘTEVIE2 [lat. ŭrtīca, cu fonetismul neexplicat].

SUGEL², sugei, s. m. (Popular) Panarițiu. Ai făcut sugel la un deget. ȘEZ., la CADE. – Variantă: sugiu s. n.

SUGEL¹, sugei, s. m. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe; crește pe lîngă garduri și drumuri (Lamium purpureum); urzică-moartă. ◊ Compuse: sugel-alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și cu flori albe; crește prin păduri, tufișuri și livezi (Lamium album); sugel-galben = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori galbene-aurii; crește prin păduri umbroase și tufișuri umede (Galeobdolon luteum).

SUGEL² ~i m. pop. Inflamație purulentă a țesuturilor degetelor; panarițiu. /<lat. sigillum

SUGEL¹ ~i m. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina în patru muchii, cu frunze de forma inimii și flori roșii. * ~-alb sugel cu flori albe sau albe-gălbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum

sugel m. 1. Mold. panaris; 2 Tr. un fel de urzică (Lanium purpureum). [Tras din suge].

sugél (est) n., pl. e. și sugíŭ (vest) n., pl. urĭ. (cp. cu it. suggello, sigil, și cu rom. sug). Panariciŭ.

sugel (pop.) s. m., pl. sugei, art. sugeii

sugel (pop.) s. m., pl. sugei, art. sugeii

sugel s. m., pl. sugei, art. sugeii

sugel (-ei), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).

LAMIUM L., SUGEL, URZICĂ MOARTĂ, fam. Labiatae. Gem originar din Europa, Asia și nordul Africii, cca 45 specii, erbacee, anuale sau perene, majoritatea cu tulpini patrunghiulare, cu frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, caliciu cu 5 dinți, corolă bilabiată, labiul superior boltit, cel inferior cu 2 lobi mici, laterali, uneori lipsesc, lobul mijlociu invers-cordiform, 14 stamine.

sugiu s. m. sg. (pop.) panarițiu

SUGIU s. v. panarițiu.

sugiu s. v. PANARIȚIU.

SUGEL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) țigancă. 2. sugel-alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) fața-mâței, urzică albă, urzică creață. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniță.

SUGEL s. v. panarițiu.

sugel s. v. PANARIȚIU.

SUGEL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) țigancă. 2. sugel alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) fața-mîței, urzică albă, urzică creață. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniță.