10 definiții pentru «sugestiv»   declinări

SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. — Din fr. suggestif.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. – Din fr. suggestif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

sugestív adj. m., pl. sugestívi; f. sugestívă, pl. sugestíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTÍV adj. 1. v. pitoresc. 2. v. expresiv. 3. v. simpatetic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTÍV ~ă (~i, ~e) Care sugerează; cu proprietatea de a provoca sugestii; evocator. /<fr. suggestif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care sugerează ceva; grăitor; sugerativ. [< fr. suggestif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTÍV, -Ă adj. care sugerează, inspiră anumite reprezentări sau idei; evocator. (< fr. suggestif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sugestív adj. m., pl. sugestívi; f. sg. sugestívă, pl. sugestíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sugestiv a. se zice de un lucru care sugerează altele în imaginațiune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*sugestív, -ă adj. (d. lat. suggestum, supinu d. suggérere, ca digestiv d. digérere, digestum; fr. suggestif, engl. suggestive și verbu to suggest). Care are puterea de a sugera: gest sugestiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink