SUGESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) sugestiona și rezultatul ei. [Pron. -ti-o-. / < sugestiona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sugestionáre s. f., g.-d. art. sugestionării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTIONÁ, sugestionez, vb. I. Tranz. si refl. A face pe cineva să gândească sau să acționeze (sau a gândi și a acționa singur) prin intermediul sugestiei; a (se) influența. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. suggestionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUGESTIONÁ ~éz tranz. (persoane) A determina să acționeze sub impulsul sugestiei; a influența. /<fr. suggestionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTIONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) produce o sugestie. [Pron. -ti-o-. / < fr. suggestionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTIONÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o sugestie. (< fr. suggestionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGESTIONÁ vb. (psih.) a se autosugestiona.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sugestioná vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. sugestionéz, 3 sg. și pl. sugestioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink