SUGERÁRE, sugerări, s. f. Acțiunea de a sugera și rezultatul ei. – V. sugera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGERÁRE s.f. Acțiunea de a sugera și rezultatul ei. [< sugera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sugeráre s. f., g.-d. art. sugerării; pl. sugerări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGERÁ, sugerez, vb. I. Tranz. A face să se nască în mintea cuiva (printr-o aluzie, o asociație de idei etc.) un gând, o idee, un sentiment. – Din fr. suggérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUGERÁ ~éz tranz. 1) (idei, gânduri, soluții etc.) A face să apară în mintea cuiva printr-o asociație. 2) A prezenta drept sfat; sugestie. ~ o soluție. /<fr. suggérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGERÁ vb. I. tr. A face să se ivească în mintea cuiva, o idee, un gând etc. [< fr. suggérer, cf. lat. suggerere – a pune dedesubt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGERÁ vb. tr. a face să se ivească în mintea cuiva o idee, un gând. (< fr. suggérer, lat. suggerere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUGERÁ vb. 1. (înv.) a năstăvi, (fig.) a inspira, a insufla. (I-a ~ să procedeze astfel ...) 2. a evoca. (Ce-ți ~ această imagine?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sugerá vb., ind. prez. 1 sg. sugeréz, 3 sg. și pl. sugereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink