SUGAR, -Ă, sugari, -e, adj., s. m. (Copil) care se hrănește sugând, care nu a depășit vârsta alimentării cu laptele mamei; sugaci, sugător. – Suge + suf. -ar.

sugar, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 233/15 / V: (reg) ~e sf, a / Pl: ~i, ~e, (reg) ~gări sf / E: suge + -ar 11,cf și țigară] 1-2 sm, a (Copil sau pui de animal) care suge lapte, care se hrănește numai cu lapte sau care nu a depășit vârsta alimnetării cu laptele mamei Si: nou-născut, prunc, sugaci (1), (îvp) sugător (1), (îrg) cocon¹ (3), poroboc¹, (reg) cocă³ (1), (nob) sugastru (1-2), (fam) bebe² (1) V sugaș, sugurel. 3 a (Îvr; îs) Hârtie ~ă Sugativă (2). 4-5 sm, a (Spc; d. oi) (Miel) născut mai târziu sau care a rămas fără mamă și care este dat să sugă la altă oaie. 6-7 sm, a (Persoană) care bea mult. 8-9 sf, a (Reg) (Oaie) care a fătat (mai târziu) și care alăptează (toată vara). 10 sm Om slab, bolnăvicios. 11 sf (Trs) Țigară. 12 sn (Reg) Căpriorul din mijloc (mai mic) al acoperișului casei țărănești. 13 sn (Reg) Fiecare dintre cei patru căpriori de la cele patru cornuri ale acoperișului casei Si: (reg) sugaci (5). 14 sm (Reg; pex) Bucată de lemn prinsă pe căprior pentru a-i mări rezistența împotriva vântului. 15 sn (Bot; reg) Cinsteț² (Salvia glutinosa).

SUGAR, -Ă, sugari, -e, adj. (Adesea substantivat) Sugaci. – Suge + suf. -ar.

SUGAR, -Ă, sugari, -e, adj. Sugaci. (Substantivat) Sugarul său, născut așa-zicînd pe un cîmp de bătălie, crescu în haremul unui pașă. HASDEU, I. V. 172.

SUGAR ~ă (~i, ~e) și substantival v. SUGACI. /a suge + suf. ~ar

sugar m. 1. miel ce suge la altă oaie; 2. fig. căpriorul de mijloc al unei case țărănești.

sugár m. (d. sug, ca fugar, ștergar d. fug, șterg. D. rom. vine bg. sugare, sugar). Sugător, puĭ de mamifer, prunc, copil de țîță. – La Moxa și sugáș.

ȘUGAR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din mag. sugár.

sugare sf, a vz sugar

șubare s vz șugar

șugar, ~ă [At: LB / V: (reg) șubare s / Pl: ~i, ~e / E: mg sugar] 1 a (Trs) Care este zvelt Si: subțire, suplu. 2 sn (Ban; Trs) Șfichi (3). 3 a (Trs) Care are părul¹ de culoare deschisă (aproape alb). 4 a (Reg; d. boi) Cu coarnele date înapoi.

ȘUGAR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din magh. sugár.

șugar a. Tr. svelt. [Ung. SUGAR].

șugár, -ă adj. (ung. sugár). Trans. P. P. Zvelt.

sugar adj. m., s. m., pl. sugari; adj. f. sugară, pl. sugare

sugar adj. m., s. m., pl. sugari; f. sugară, pl. sugare

sugar adj. m., pl. sugari; f. sg. sugară, pl. sugare

șugar (reg.) adj. m., pl. șugari; f. șugară, pl. șugare

șugar (reg.) adj. m., pl. șugari; f. șugară, pl. șugare

șugar adj. m., pl. șugari; f. sg. șugară, pl. șugare

SUGAR s. prunc, sugaci, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

SUGAR s. prunc, sugaci, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

ȘUGAR adj. v. subțiratic, subțire, suplu, zvelt.

ȘUGAR s. v. pleasnă, sfârc, sfichi.

șugar adj. v. SUBȚIRATIC. SUBȚIRE. SUPLU. ZVELT.

șugar s. v. PLEASNĂ. SFÎRC. ȘFICHI.

șugar (-ră), adj. – (Trans.) Zvelt, suplu. Mag. sugár (Cihac, II, 528). – Der. șugărel, s. m. (plantă, Teucrium montanum).

șugar, șugară, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) zvelt, suplu, subțire. 2. (adj.) care are părul de culoare deschisă. 3. (adj.; despre boi) cu coarnele date înapoi. 4. (s.n.) capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă, sfârc.

șugar, -ă, șugari, -e, adj. – (reg.) Suplu, subțire: „Tăt cu bouț bourel / Și-ntre coarne șugărel” (Calendar, 1980). ♦ (onom.) Șugar, Șugariu, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. sugár „subțire” (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

șugar, -ă, adj. – Suplu, subțire: „Tăt cu bouț bourel / Și-ntre coarne șugărel” (Calendar 1980). – Magh. sugár „rază” (Cihac cf. DER).