SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFOCÁRE s.f. Faptul de a (se) sufoca; sufocație. [< sufoca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFOCÁRE s. 1. v. asfixiere. 2. v. dispnee.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sufocáre s. f., g.-d. art. sufocării; pl. sufocări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufóc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFOCÁ vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuși.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sufocá vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg. și pl. sufócă; ger. sufocând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink