9 definiții pentru suflură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUFLURĂ, sufluri, s. f. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constând din mici goluri produse de gazele degajate din metal în urma unor reacții chimice. – Din fr. soufflure.
SUFLURĂ, sufluri, s. f. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constând din mici goluri produse de gazele degajate din metal în urma unor reacții chimice. – Din fr. soufflure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
suflură sf [At: IOANOVICI, TEHN. 99 / Pl: ~ri / E: fr soufflure] Defect de turnare al lingourilor sau al unor piese de metal, care constă din mici goluri formate de gazele care nu au putut fi evacuate în timpul solidificării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUFLURĂ, sufluri, s. f. Gol de dimensiuni mici în interiorul unei piese metalice turnate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUFLURĂ s.f. Defect de turnare al unor piese de metal, constînd dintr-un gol mic produs de gazele degajate în timpul solidificării pieselor. [< fr. soufflure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUFLURĂ s. f. defect de turnare a unor piese de metal dintr-un mic gol produs de gazele degajate în timpul solidificării. (< fr. soufflure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUFLURĂ ~i f. tehn. Defect al unei piese de metal, constând dintr-un gol produs în timpul turnării și răcirii acesteia. /<fr. soufflure
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suflură (desp. su-flu-) s. f., g.-d. art. suflurii; pl. sufluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
suflură (su-flu-) s. f., g.-d. art. suflurii; pl. sufluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suflură s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. suflurii; pl. sufluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: su-flu-ră
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
suflură, suflurisubstantiv feminin
- 1. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constând din mici goluri produse de gazele degajate din metal în urma unor reacții chimice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- soufflure DEX '09 DEX '98 DN