suflecare sf [At: DDRF / Pl: ? / E: sufleca] Îndoire (de câteva ori), răsucire, răsfrângere etc. a extremităților unui obiect de îmbrăcăminte sau ale unei părți ale acestora (de obicei mâneci, poale), făcându-le să stea mai sus, pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: (rar) suflecat¹, (îrg) suflecătură (1), (înv) sumetere.

SUFLECARE s. f. Acțiunea de a sufleca.

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Lat. *subfollicare.

săfulca v vz sufleca

sivâlca v vz sufleca

sovulca v vz sufleca

sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).

suflica¹ v vz sufleca

sufluca v vz sufleca

suflulca v vz sufleca

sufulca² v vz sufleca

sulfuca v vz sufleca

sulvuca v vz sufleca corectat(ă)

supleca² v vz sufleca

suvâlcă² v vz sufleca

suvolca² v vz sufleca

suvulca² v vz sufleca

zuvelca v vz sufleca

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflica (ȘEZ. III 5), sufulca (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.

SUFLICA vb. I v. sufleca.

SUFULCA vb. I v. sufleca.

A SE SUFLECA mă suflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare

A SUFLECA suflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare

suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].

súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.

suflúc, V. suflec.

sufúlc, V. suflec.

suvúlc, -át, V. suflec.

zuvélc v. tr. V. sufulc.

suflecare (desp. su-fle-) s. f., g.-d. art. suflecării; pl. suflecări

suflecare (su-fle-) s. f., g.-d. art. suflecării; pl. suflecări

suflecare s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. suflecării; pl. suflecări

sufleca (a ~) (desp. su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. suflec, 2 sg. sufleci, 3 suflecă; conj. prez. 1 sg. să suflec, 3 să suflece

sufleca (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 suflecă

sufleca vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. suflec, 3 sg. și pl. suflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. suflece

sufleca (ind. prez. 1 sg. suflec)

suflec.

sufleca (-c, at), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica. – Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.

SUFLECARE s. îndoire, ridicare, ridicat, (înv. și reg.) suflecătură. (~ mânecilor cămășii.)

SUFLECARE s. ridicare, ridicat, (înv. și reg.) suflecătură. (~ mînecilor.)

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)

A sufleca ≠ a desufleca