opțiuni
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

suflețire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sufleți] (Înv) 1 Viață. 2 (Pex) Bucurie (1) Cf sufleți (2-3). 3 (Pex) Însuflețire.

sufleți [At: (a. 1746) URICARIUL, XV, 314 / Pzi: ~țesc / E: suflet] 1 vi (Îvr; d. ființe) A trăi. 2 vt(a) (Înv) A depune mărturie. 3 vt(a) (Înv) A jura.

Sinonime

SUFLEȚI vb. v. jura, trăi, viețui.

sufleți vb. v. JURA. TRĂI. VIEȚUI.

Arhaisme și regionalisme

suflețire, suflețiri, s.f. (înv.) viață, bucurie, însuflețire.

Intrare: suflețire
suflețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflețire
  • suflețirea
plural
  • suflețiri
  • suflețirile
genitiv-dativ singular
  • suflețiri
  • suflețirii
plural
  • suflețiri
  • suflețirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sufleți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufleți
  • suflețire
  • suflețit
  • suflețitu‑
  • suflețind
  • suflețindu‑
 singular plural
  • suflețește
  • suflețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflețesc
 (să)
  • suflețesc
  • suflețeam
  • sufleții
  • suflețisem
a II-a (tu)
  • suflețești
 (să)
  • suflețești
  • suflețeai
  • suflețiși
  • suflețiseși
a III-a (el, ea)
  • suflețește
 (să)
  • suflețească
  • suflețea
  • sufleți
  • suflețise
plural I (noi)
  • suflețim
 (să)
  • suflețim
  • suflețeam
  • suflețirăm
  • suflețiserăm
  • suflețisem
a II-a (voi)
  • suflețiți
 (să)
  • suflețiți
  • suflețeați
  • suflețirăți
  • suflețiserăți
  • suflețiseți
a III-a (ei, ele)
  • suflețesc
 (să)
  • suflețească
  • suflețeau
  • suflețiră
  • suflețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)