SUFLĂTOÁRE, suflători, s. f. Țeavă prin care se suflă aer în cimpoi. – Din sufla + suf. -(ă)toare.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
rain_drop
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFLĂTÓR1 ~oáre n. tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suflătór (țeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink