opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFIXARE, sufixări, s. f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. – V. sufixa.

SUFIXARE, sufixări, s. f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. – V. sufixa.

sufixare sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~xări / E: sufixa] Adăugare a unui sufix la rădăcina sau la tema unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou Si: sufixație.

SUFIXARE, sufixări, s. f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei.

SUFIXARE s.f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. [< sufixa].

SUFIXA, sufixez, vb. I. Tranz. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. – Din sufix. Cf. fr. suffixer.

SUFIXA, sufixez, vb. I. Tranz. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. – Din sufix. Cf. fr. suffixer.

sufixa vt [At: BUL. PHIL. III, 186 / Pzi: ~xez / E: fr suffixer] A adăuga un sufix la rădăcina sau la tema unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou.

SUFIXA, sufixez, vb. I. Tranz. A atașa un sufix la o rădăcină.

SUFIXA vb. I. tr. A adăuga un sufix.....[1]

  1. Definiție trunchiată; aceasta ar trebui să sune: SUFIXA vb. I. tr. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. [< sufix]. — LauraGellner

SUFIXA vb. tr. a adăuga un sufix la rădăcina sau tema unui cuvânt. (< fr. suffixer)

A SUFIXA ~ez tranz. (cuvinte) A înzestra cu sufix. /<fr. suffixer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufixare s. f., g.-d. art. sufixării; pl. sufixări

sufixare s. f., g.-d. art. sufixării; pl. sufixări

sufixare s. f., g.-d. art. sufixării; pl. sufixări

sufixa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufixez, 3 sufixează; conj. prez. 1 sg. să sufixez, 3 să sufixeze

sufixa (a ~) vb., ind. prez. 3 sufixează

sufixa vb., ind. prez. 1 sg. sufixez, 3 sg. și pl. sufixează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFIXARE s. v. sufixație.

SUFIXARE s. (LINGV.) sufixație.

Intrare: sufixare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufixare
  • sufixarea
plural
  • sufixări
  • sufixările
genitiv-dativ singular
  • sufixări
  • sufixării
plural
  • sufixări
  • sufixărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sufixa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufixa
  • sufixare
  • sufixat
  • sufixatu‑
  • sufixând
  • sufixându‑
 singular plural
  • sufixează
  • sufixați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufixez
 (să)
  • sufixez
  • sufixam
  • sufixai
  • sufixasem
a II-a (tu)
  • sufixezi
 (să)
  • sufixezi
  • sufixai
  • sufixași
  • sufixaseși
a III-a (el, ea)
  • sufixează
 (să)
  • sufixeze
  • sufixa
  • sufixă
  • sufixase
plural I (noi)
  • sufixăm
 (să)
  • sufixăm
  • sufixam
  • sufixarăm
  • sufixaserăm
  • sufixasem
a II-a (voi)
  • sufixați
 (să)
  • sufixați
  • sufixați
  • sufixarăți
  • sufixaserăți
  • sufixaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufixează
 (să)
  • sufixeze
  • sufixau
  • sufixară
  • sufixaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufixare, sufixărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sufixație
etimologie:
  • vezi sufixa DEX '09 DEX '98 DN

sufixa, sufixezverb

  • 1. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.