suferire sf [At: MAIOR, IST. 5/30 / Pl: ~ri / E: suferi] (Înv) Suferință (1).

SUFERIRE, suferiri, s. f. (Învechit) Faptul de a suferi; suferință. Eram trist în suferire. ALECSANDRI, P. III 173. Dar cîte suferiri au trebuit să aibă acei fatali ani. NEGRUZZI, S. I 44. După suferiri multe, inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, P. 79.

suferire f. suferință: după suferiri multe, inima se ’mpietrește GR. AL.

SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a trece cu vederea. 4. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat pop. sufferire (= sufferre).

suferi [At: (a. 1587) IORGA, S. N. 27 / Pzi: sufăr și (înv) sufer, (reg) ~resc, 3 (înv) și ~re, Cj 6 și să sufără / E: ml sufferre] 1 vt (C.i. chinuri, neplăceri etc. fizice sau morale) A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situație, o stare etc. (dinainte hotărâtă sau impusă), fără a-și pierde puterea de rezistență sau fermitatea Si: a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suporta, a trage, (rar) a purta, (îvr) a petrece, a ticăi², a târpi, a pănăta, (reg) a joi, a păula, a pesti¹, a pistrui¹, (înv) a bineviea, a cerca (32), a obicni, (fam) a înghiți, (îvr) a supăra Vz: chinui, nevoi. 2 vt A fi supus unei pedepse, unei condamnări. 3 vi (Înv; d. ființe și plante; urmat de determinări introduse prin udp „la”) A rezista. 4 vi (Rar) A avea neplăceri. 5 vi (Rar) A suporta consecințe. 6 vi A fi pus la... Si: a îndura, a suporta V duce, răbda. 7 vi (Udp „de”, care indică natura bolii, partea bolnavă a corpului etc.) A fi bolnav Si: (îvp) a pătimi. 8-9 vtr, vrc (C.i. ființe, manifestări ale lor, fenomene, obiecte etc.; de obicei în construcții negative și în legătură cu verbul „a putea”) A tolera prezența, felul de a fi, de a acționa etc. Si: a accepta, a admite (4), a îngădui, a înghiți, a mistui, a suporta, (înv) a hopnisi V agrea, simpatiza. 10 (Îe) A nu ~ comparație A nu (se) putea compara. 11-12 vtr A fi obiectul asupra căruia se exercită o acțiune nedorită, neplăcută sau a fi obiectul care este supus urmărilor neplăcute ale unei acțiuni sau stări fără a se revolta sau a le interzice Si: a accepta, a admite (4), a concepe (2), a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (îrg) a pristăni, (înv) a obicni, a volnici, (fam) a înghiți. 13 vt (Rar; c.i. pierderi, pagube materiale, spirituale etc.) A avea (1). 14-15 vit (Înv; Mol; Trs; de obicei construit cu dativul) A(-i) prii¹ Vz: suporta. 16 vt (Reg) A gusta (1). 17 vt (Reg; pbl pcf) A feri (de cineva). 18 vt (Reg, pbl pcf) A ascunde (1).

SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat. pop. sufferire (= sufferre).

SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A îndura o durere fizică sau morală. În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru. EMINESCU, O. I 74. Atunci inima-mi zboară... La timpul mult ferice în care-am suferit. ALECSANDRI, P. III 6. Și eu mult am suferit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 196. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințe, a trage ponoase. Stăm prea mult de vorbă... Mă văd – și am să sufăr. SAHIA, N. 89. 2. Tranz. A suporta o anumită situație, un rău, o lipsă. [Bolintineanu] a fost unul din măreții luptători de la 48... a suferit exilul, a fost ministru sub domnitorul care înfrăți cele două surori vrăjmașe: Romînia și Moldova. DEMETRESCU, O. 156. De cînd m-ai prins mata-n laț, Sufăr boale-nfricoșate! ALECSANDRI, T. I. 33. N-a mai putut suferi chinurile sale. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Fig. Îndreptați-vă, căci timpul nu mai suferă robie; Ora celor ce suspină, iată, sună, a venit. BOLINTINEANU, O. 124. ◊ Intranz. De foame și de sărăcie am suferit și eu. C. PETRESCU, C. V. 152. ♦ A fi supus unei pedepse. Acuzatul n-a mai suferit nici o condamnare. ♦ A fi supus la... Casa veche nu suferise prefaceri. SADOVEANU, E. 122. 3. Tranz. (De obicei în construcții negative) A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a ține la cineva sau la ceva; a-i plăcea cuiva ceva. Eleonora, care nu-și putea suferi cumnatul, îl supraveghease în tăcere, cu răceală, cu privirile ei sticloase. DUMITRIU, N. 85. În apele de munte, peștii văd ca printr-un geam limpede și nu puteau suferi lîngă mal umbra mea cu luciri fugare. SADOVEANU, Î. A. 25. Mama nu prea poate suferi fumul de tutun. C. PETRESCU, A. 399. ◊ Expr. A nu suferi comparație v. comparație. 4. Tranz. A îngădui, a permite. Bătrînul avea în ochi și-n glas o asprime care nu suferea răspuns. SADOVEANU, E. 130. Acum suferiți să vă spun și ce nume... le-au dat. NEGRUZZI, S. I 102. Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări. DRĂGHICI, R. 80. – Prez. ind. și: sufer (REBREANU, R. I 173), pers. 3 sg. și: sufere (CARAGIALE, O. VII 277, NEGRUZZI, S. I 63, TEODORESCU, P. P. 341).

A SUFERI sufăr 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a pătimi. 2. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a răbda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite în mod conștient și tacit; a răbda; a îngădui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferre

SUFERI vb. (Mold.) A-i prii cuiva ceva, a-i face bine. Și luînd boala în prilej, să făcea că nu-i sufără la bucate. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. sufferire.

suferì v. 1. a răbda ceva anevoios: a suferi foamea, setea; 2. a suporta cu răbdare, a tolera: a suferi contrazicerea; 3. a încerca o durere fizică sau morală: suferă de stomac; 4. a simți durere: a suferi în tăcere; 5. se zice de lucrurile ce încearcă o pagubă, o scădere: grânele au suferit de secetă. [Lat. SUFERRE].

súfer și (nord) súfăr, a -ĭ v. tr. (lat. súf-fero, inf. -férre; it. soffrire, pv. soffrir, fr. souffrir, cat sp. sufrir, pg. soffrer. – Sufer, suferĭ, sufere și [vest] suferă [sg. ca și pl.]; să sufere. V. con-fer). Răbd, îndur: a suferi foamea, setea, sărăcia, insultele, durerea. Suport, tolerez, permit: a nu suferi contrazicerĭ. Nu-mĭ merge bine, îs în pagubă: negoțu a suferit o grea lovitură. V. intr. Îs bolnav, pătimesc: a suferi de cap. Fig. Îs în suferință, îmĭ merge răŭ: grînele aŭ suferit de secetă, țara sufere de multe. V. pățesc.

suferire (înv.) s. f., g.-d. art. suferirii; pl. suferiri

suferire (înv.) s. f., g.-d. art. suferirii; pl. suferiri

suferire s. f., g.-d. art. suferirii; pl. suferiri

suferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 1 sufeream; conj. prez. 1 sg. să sufăr, 3 să sufere

suferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 3 sg. suferea; conj. prez. 3 să sufere

suferi vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 sg. și pl. suferă, imperf. 3 sg. suferea; conj. prez. 3 sg. și pl. sufere

suferi (ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 sg. și pl. suferă, conj. sufere)

sufer, -feri 2, -fere 3, -fer 3 pl., -fere 3 conj., -ream 1 imp.

SUFERIRE s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință.

suferire s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINȚĂ.

SUFERI vb. 1. (înv. și pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)

SUFERI vb. v. prii.

suferi vb. v. PRII.

SUFERI vb. 1. (înv. și pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. a se chinui, (înv. și reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (~ foarte tare din cauza bolii.) 3. a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 4. a pătimi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. a duce, a îndura, a răbda, a suporta. (El ~ tot greul.) 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 9. a suporta, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)

suferi (-r, it), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susține. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferință, s. f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).

ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) suferă cu adevărat cel ce plânge fără martori – Marțial, „Epigrammata”, 1, 34, 4.

a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri.

a suferi de sindromul N. F. expr. (glum. – d. femei) 1. a fi veșnic pusă pe ceartă, a fi arțăgoasă. 2. a avea tulburări hormonale provocate de abstinența sexuală prelungită.