suferind, ~ă [At: GHICA, C. E. I, 45 / Pl: ~nzi, ~e / E: suferi] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o boală Si: bolnav (2), nesănătos, (rar) morbos, (îvp) războlit, (îrg) neputincios, pătimaș, rău, (înv) lânced, malad, mișel, pătimitor, (reg) beteag (4), marod. 3 a (D. fața oamenilor) Care este cararcteristic omului bolnav. 4-5 a (D. fața oamenilor) (Ca) de bolnav Si: bolnăvicios (3), (înv) sufericios. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă suferință (1) Si: suferitor (5).

SUFERIND, -Ă, suferinzi, -de, adj. Care suferă de o boală. V. bolnav. Tare aș vrea, cum sînt suferind, să mă reped la Sachsenhof. CARAGIALE, O. VII 81. ◊ Fig. Astă sărmană garoafă se vede foarte suferindă. NEGRUZZI, S. I 45. ◊ (Substantivat) Dispensare și clinici stau la tot pasul la îndemîna celor suferinzi. STANCU, U.R.S.S. 127. Mîna palidă care scotea din camera suferindei ligheanul. CAMIL PETRESCU, U. N. 93.

SUFERIND ~dă (~zi, ~de) și substantival Care suferă de o boală; bolnav. /v. a suferi

suferind a. și m. care suferă.

*suferínd, -ă adj. și s. (după fr. souffrant). Barb. Bolnav (puțin).

SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a trece cu vederea. 4. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat pop. sufferire (= sufferre).

suferi [At: (a. 1587) IORGA, S. N. 27 / Pzi: sufăr și (înv) sufer, (reg) ~resc, 3 (înv) și ~re, Cj 6 și să sufără / E: ml sufferre] 1 vt (C.i. chinuri, neplăceri etc. fizice sau morale) A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situație, o stare etc. (dinainte hotărâtă sau impusă), fără a-și pierde puterea de rezistență sau fermitatea Si: a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suporta, a trage, (rar) a purta, (îvr) a petrece, a ticăi², a târpi, a pănăta, (reg) a joi, a păula, a pesti¹, a pistrui¹, (înv) a bineviea, a cerca (32), a obicni, (fam) a înghiți, (îvr) a supăra Vz: chinui, nevoi. 2 vt A fi supus unei pedepse, unei condamnări. 3 vi (Înv; d. ființe și plante; urmat de determinări introduse prin udp „la”) A rezista. 4 vi (Rar) A avea neplăceri. 5 vi (Rar) A suporta consecințe. 6 vi A fi pus la... Si: a îndura, a suporta V duce, răbda. 7 vi (Udp „de”, care indică natura bolii, partea bolnavă a corpului etc.) A fi bolnav Si: (îvp) a pătimi. 8-9 vtr, vrc (C.i. ființe, manifestări ale lor, fenomene, obiecte etc.; de obicei în construcții negative și în legătură cu verbul „a putea”) A tolera prezența, felul de a fi, de a acționa etc. Si: a accepta, a admite (4), a îngădui, a înghiți, a mistui, a suporta, (înv) a hopnisi V agrea, simpatiza. 10 (Îe) A nu ~ comparație A nu (se) putea compara. 11-12 vtr A fi obiectul asupra căruia se exercită o acțiune nedorită, neplăcută sau a fi obiectul care este supus urmărilor neplăcute ale unei acțiuni sau stări fără a se revolta sau a le interzice Si: a accepta, a admite (4), a concepe (2), a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (îrg) a pristăni, (înv) a obicni, a volnici, (fam) a înghiți. 13 vt (Rar; c.i. pierderi, pagube materiale, spirituale etc.) A avea (1). 14-15 vit (Înv; Mol; Trs; de obicei construit cu dativul) A(-i) prii¹ Vz: suporta. 16 vt (Reg) A gusta (1). 17 vt (Reg; pbl pcf) A feri (de cineva). 18 vt (Reg, pbl pcf) A ascunde (1).

SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat. pop. sufferire (= sufferre).

SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A îndura o durere fizică sau morală. În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru. EMINESCU, O. I 74. Atunci inima-mi zboară... La timpul mult ferice în care-am suferit. ALECSANDRI, P. III 6. Și eu mult am suferit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 196. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințe, a trage ponoase. Stăm prea mult de vorbă... Mă văd – și am să sufăr. SAHIA, N. 89. 2. Tranz. A suporta o anumită situație, un rău, o lipsă. [Bolintineanu] a fost unul din măreții luptători de la 48... a suferit exilul, a fost ministru sub domnitorul care înfrăți cele două surori vrăjmașe: Romînia și Moldova. DEMETRESCU, O. 156. De cînd m-ai prins mata-n laț, Sufăr boale-nfricoșate! ALECSANDRI, T. I. 33. N-a mai putut suferi chinurile sale. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Fig. Îndreptați-vă, căci timpul nu mai suferă robie; Ora celor ce suspină, iată, sună, a venit. BOLINTINEANU, O. 124. ◊ Intranz. De foame și de sărăcie am suferit și eu. C. PETRESCU, C. V. 152. ♦ A fi supus unei pedepse. Acuzatul n-a mai suferit nici o condamnare. ♦ A fi supus la... Casa veche nu suferise prefaceri. SADOVEANU, E. 122. 3. Tranz. (De obicei în construcții negative) A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a ține la cineva sau la ceva; a-i plăcea cuiva ceva. Eleonora, care nu-și putea suferi cumnatul, îl supraveghease în tăcere, cu răceală, cu privirile ei sticloase. DUMITRIU, N. 85. În apele de munte, peștii văd ca printr-un geam limpede și nu puteau suferi lîngă mal umbra mea cu luciri fugare. SADOVEANU, Î. A. 25. Mama nu prea poate suferi fumul de tutun. C. PETRESCU, A. 399. ◊ Expr. A nu suferi comparație v. comparație. 4. Tranz. A îngădui, a permite. Bătrînul avea în ochi și-n glas o asprime care nu suferea răspuns. SADOVEANU, E. 130. Acum suferiți să vă spun și ce nume... le-au dat. NEGRUZZI, S. I 102. Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări. DRĂGHICI, R. 80. – Prez. ind. și: sufer (REBREANU, R. I 173), pers. 3 sg. și: sufere (CARAGIALE, O. VII 277, NEGRUZZI, S. I 63, TEODORESCU, P. P. 341).

A SUFERI sufăr 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a pătimi. 2. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a răbda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite în mod conștient și tacit; a răbda; a îngădui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferre

SUFERI vb. (Mold.) A-i prii cuiva ceva, a-i face bine. Și luînd boala în prilej, să făcea că nu-i sufără la bucate. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. sufferire.

suferì v. 1. a răbda ceva anevoios: a suferi foamea, setea; 2. a suporta cu răbdare, a tolera: a suferi contrazicerea; 3. a încerca o durere fizică sau morală: suferă de stomac; 4. a simți durere: a suferi în tăcere; 5. se zice de lucrurile ce încearcă o pagubă, o scădere: grânele au suferit de secetă. [Lat. SUFERRE].

súfer și (nord) súfăr, a -ĭ v. tr. (lat. súf-fero, inf. -férre; it. soffrire, pv. soffrir, fr. souffrir, cat sp. sufrir, pg. soffrer. – Sufer, suferĭ, sufere și [vest] suferă [sg. ca și pl.]; să sufere. V. con-fer). Răbd, îndur: a suferi foamea, setea, sărăcia, insultele, durerea. Suport, tolerez, permit: a nu suferi contrazicerĭ. Nu-mĭ merge bine, îs în pagubă: negoțu a suferit o grea lovitură. V. intr. Îs bolnav, pătimesc: a suferi de cap. Fig. Îs în suferință, îmĭ merge răŭ: grînele aŭ suferit de secetă, țara sufere de multe. V. pățesc.

!suferind adj. m., s. m., pl. suferinzi; adj. f., s. f. suferindă, pl. suferinde (persoane ~)

suferind adj. m., pl. suferinzi; f. suferindă, pl. suferinde

suferind adj. m., pl. suferinzi; f. sg. suferindă, pl. suferinde

suferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 1 sufeream; conj. prez. 1 sg. să sufăr, 3 să sufere

suferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 3 sg. suferea; conj. prez. 3 să sufere

suferi vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 sg. și pl. suferă, imperf. 3 sg. suferea; conj. prez. 3 sg. și pl. sufere

suferi (ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 sg. și pl. suferă, conj. sufere)

sufer, -feri 2, -fere 3, -fer 3 pl., -fere 3 conj., -ream 1 imp.

SUFERIND adj. v. bolnav.

SUFERIND adj. (MED.) bolnav, nesănătos, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malad, mișel, pătimitor.

Suferind ≠ sănătos

SUFERI vb. v. prii.

SUFERI vb. 1. (înv. și pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)

suferi vb. v. PRII.

SUFERI vb. 1. (înv. și pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. a se chinui, (înv. și reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (~ foarte tare din cauza bolii.) 3. a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 4. a pătimi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. a duce, a îndura, a răbda, a suporta. (El ~ tot greul.) 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 9. a suporta, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)

suferi (-r, it), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susține. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferință, s. f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).

ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) suferă cu adevărat cel ce plânge fără martori – Marțial, „Epigrammata”, 1, 34, 4.

a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri.

a suferi de sindromul N. F. expr. (glum. – d. femei) 1. a fi veșnic pusă pe ceartă, a fi arțăgoasă. 2. a avea tulburări hormonale provocate de abstinența sexuală prelungită.