2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sufect, ~ă sm, a [At: DN3 / Pl: ~cți / E: lat suffectus cf sufficere „a substitui”] 1-2 (Ant) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale.
SUFECT, -Ă adj., s.m. (Ant.) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. [< lat. suffectus, cf. lat. sufficere – a substitui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUFECT, -Ă adj., s. m. (magistrat roman, de obicei consul) care suplinea funcția respectivă ca urmare a părăsirii ei, din diferite motive, de către titular. (< lat. suffectus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: sufect (adj.)
sufect1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: sufect (s.m.)
sufect2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sufect, sufecțisubstantiv masculin sufect, sufectăadjectiv
- 1. (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. DN
etimologie:
- suffectus DN