2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sufect, ~ă sm, a [At: DN3 / Pl: ~cți / E: lat suffectus cf sufficere „a substitui”] 1-2 (Ant) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale.

SUFECT, -Ă adj., s.m. (Ant.) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. [< lat. suffectus, cf. lat. sufficere – a substitui].

SUFECT, -Ă adj., s. m. (magistrat roman, de obicei consul) care suplinea funcția respectivă ca urmare a părăsirii ei, din diferite motive, de către titular. (< lat. suffectus)

Intrare: sufect (adj.)
sufect1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufect
  • sufectul
  • sufectu‑
  • sufectă
  • sufecta
plural
  • sufecți
  • sufecții
  • sufecte
  • sufectele
genitiv-dativ singular
  • sufect
  • sufectului
  • sufecte
  • sufectei
plural
  • sufecți
  • sufecților
  • sufecte
  • sufectelor
vocativ singular
plural
Intrare: sufect (s.m.)
sufect2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufect
  • sufectul
  • sufectu‑
plural
  • sufecți
  • sufecții
genitiv-dativ singular
  • sufect
  • sufectului
plural
  • sufecți
  • sufecților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufect, sufecțisubstantiv masculin
sufect, sufectăadjectiv

  • 1. în Antichitate (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.