4 definiții pentru suduitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
suduitor, ~oare [At: PRAV. 222 / V: (înv) sid~, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: sudui + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care înjură. 3 smf (Îvr) Persoană care mustră1.
siduitor, ~oare smf, a vz suduitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
suduitoriu, ~oare smf, a vz suduitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
suduitor, suduitoare, s.m. și f., adj. 1. (s.m. și f.; adj.; înv.) (persoană) care înjură. 2. (s.m. și f.; înv.) persoană care mustră, ceartă, dojenește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: suduitor
suduitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
siduitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suduitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)