SUDÍT, sudiți, s. m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

sudít (-ți), s. m. – Supus străin. – Mr. sudit. It. suddito. Sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sudít s. m., pl. sudíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUDÍ, sudesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A judeca, a hotărî. – Din sud².
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

sudí, sudésc, vb. IV (reg.) 1. a judeca. 2. a condamna. 3. a destina.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

SUDÍT, -Ă, sudiți, -te, adj. v. SUDI. – [DLRM, DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink