SUCULÉNTE f. pl. Nutrețuri obținute din rădăcinoase și din plante tuberculifere. /<fr. succulent, lat. succulentus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. ♦ Fig. Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. – Din fr. succulent, lat. suculentus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
rain_drop
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNȚĂ, suculențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
rain_drop
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are conținut bogat; cu multe idei. /<fr. succulent, lat. succulentus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNȚĂ f. Caracter suculent. [G.-D. suculenței] /<fr. suculence
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNT, -Ă adj. Cu suc mult, zemos; savuros și hrănitor. ♦ (Fig.) Plin de miez, de valoare; bogat în conținut. [Cf. fr. succulent, lat. succulentus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNȚĂ s.f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent. ♦ Savoare, gust. [Cf. fr. succulence].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNT, -Ă I. adj. 1. cu mult suc, zemos; (p. ext.) savuros și hrănitor. 2. (fig.) plin de conținut, de savoare. II. s. f. pl. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase. (< fr. succulent, lat. suculentus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi suculent; savoare, gust. (< fr. succulence)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNT adj. 1. v. zemos. 2. v. hrănitor. 3. v. gustos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNȚĂ s. v. savoare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUCULÉNȚĂ s. v. farmec.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suculént adj. m., pl. suculénți; f. sg. suculéntă, pl. suculénte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suculénță s. f., g.-d. art. suculénței; pl. suculénțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suculénte s.f. pl. Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase ◊ „Furajele nu sunt asigurate în sortimentul și cantitățile cât de cât potrivite unei bune furajări a animalelor, deficitul ridicându-se la cantități de sute și sute de tone, îndeosebi de fân, iar din suculente a rămas o cantitate îngrijorător de redusă.” R.l. 10 I 84 p. 3 (formal din fr. succulent; DN – adj., DEX, DN3 – alt sens)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink