Suceava f. 1. afluent de-a dreapta Siretului, iese din Bucovina și trece pe lângă orașul cu acelaș nume; 2. episcopie cu reședința la Iași; 3. județ așezat în partea de N.-V. a Moldovei: 140.000 loc.; 4. cap. jud. cu acelaș nume, așezat pe malul drept al râului Suceava, lângă hotarul despre Moldova: 14.000 loc. Fosta cap. a Moldovei și scaunul vechii sale mitropolii.

suceavă sf [At: PAMFILE, I. C. 277 / Pl: ~eve / E: ns cf suci³] (Reg) Țeava suveicii de la războiul de țesut manual.

SUCEAVĂ, suceve, s. f. (Regional) Țeava suveicii de la războiul de țesut țărănesc. Țeava... este făcută din trestie scurtată sau de soc, cînd se mai numește și suceavă. PAMFILE, I. C. 277.

SUCEAVĂ, suceve, s. f. (Reg.) Țeava suveicii la războiul de țesut.

suceavă, suceve, s.f. (reg.) țeava suveicii de la războiul de țesut manual.

IZVOARELE SUCEVEI, com. în jud. Suceava, pe cursul superior al râului Suceava, la granița cu Ucraina; 2.308 loc. (1998).

PODIȘUL SUCEVEI v. Suceava (1).

Nimeresc orbii Suceava – Pe vremuri, la biserica Sf. Ioan din Suceava, unde se află moaștele sfîntului Ioan cel Nou, se făceau dese pelerinaje, întrucît dăinuia credința că aceste moaște vindecă orbii. Unii veneau singuri, pe jos, întrebînd din om în om. Expresia constituie deci un îndemn la străduință: dacă nimeresc orbii Suceava, atunci orice țintă, oricît de grea, poate fi atinsă. Se mai folosește și varianta: a nimerit orbul Brăila, adresată celor „ce nimeresc după multă chibzuire” (cum afirmă Iordache Golescu), sau „celor pe care îi conduce mai mult norocul” (cum susține Iuliu Zanne). Ion Creangă, în Amintiri din copilărie, spune: „Nimeresc orbii Suceava și eu era să nu vă nimeresc?”