succesor, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 179 / Pl: ~i, ~oare / E: lat successor, fr successeur] 1 smf (Îoc predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.) 2 smf Continuator (1). 3 smf (Jur) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană Si: moștenitor (1), urmaș, (liv) erede (6), (îrg) moșnean (1), moștean (1), (înv) clironom, moșan (1) ocinaș¹, ocinătoriu, următor. 4 sm (Mat) Element al unui șir care urmează după un element dat al acestuia.

SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. (Jur.) Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.

SUCCESOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].

SUCCESOR, -OARE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)

SUCCESOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. /<lat. successor, fr. successeur

*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.

succesoare s. f., g.-d. art. succesoarei; pl. succesoare

succesoare s. f., g.-d. art. succesoarei; pl. succesoare

succesoare s. f., g.-d. art. succesoarei; pl. succesoare

succesor

SUCCESOARE s. (JUR.) moștenitoare, urmașă, (înv.) moșancă.

SUCCESOARE s. (JUR.) moștenitoare, urmașă, (înv.) moșancă.

SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaș. 3. v. moștenitor.

SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urmaș. (~ la tron.) 3. (JUR.) moștenitor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

Succesor ≠ predecesor, premergător