2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCCEDARE, succedări, s. f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succedere s. f.] – V. succeda.

SUCCEDARE, succedări, s. f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succedere s. f.] – V. succeda.

succedare sf [At: NEGULICI / V: (asr) ~dere / Pl: ~dări / E: succeda] 1 Urmare unul după altul. 2 Înlănțuire de ființe, de lucruri, de evenimente etc. care se succedă într-o anumită ordine (fără întrerupere sau la intervale scurte) Si: defilare1 (4), derulare (1), înșirare, înșiruire, perindare, scurgere, succesiune (2), urmare.

SUCCEDARE, succedări, s. f. (Și în forma succedere) Faptul de a (se) succeda, de a urma unul după altul. – Variantă: succedere s. f.

SUCCEDARE s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var. succedere s.f. / < succeda].

SUCCEDA, succed, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succede vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

SUCCEDA, succed, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succede vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

SUCCEDE vb. III v. succeda.

SUCCEDERE s. f. v. succedare.

succeda [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) ~de / Par: (înv) succes / Pzi: succed / E: fr succeder, lat succedare] 1-2 vri A veni imediat după altcineva sau altceva (în timp sau în spațiu) Si: a urma. 3-4 vri A veni sau a trece unul după altul (în timp sau în spațiu) în mod regulat, formând un rând, un șir etc. Si: a defila1 (1), a se derula (1), a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a (se) rândui1, a se scurge, (îvp) a se petrece. 5-6 vri A lua pe rând unul locul altuia Si: a alterna (1-2). 7 vr (Rar) A se continua (3). 8 vi (Jur) A avea calitatea de succesor Si: a moșteni. 9 vt (Trs; Buc; de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva o acțiune.

SUCCEDA, succed, vb. I. (Și în forma succede) 1. Intranz. (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prep. «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. ♦ Refl. A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. 2. Tranz. (Transilv., Bucov., numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. 3. Intranz. (Jur.) A moșteni. – Variantă: succede (part. succes) vb. III.

SUCCEDA vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moșteni. [P.i. succed, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].

SUCCEDA vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moșteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)

A SUCCEDA succed 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spațiu). Ziua succedă nopții. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligațiile). A-l ~ pe președinte. /<fr. succéder, lat. succedere

A SE SUCCEDA pers. 3 se succed intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere

succede v. 1. a urma: ne succedem generații și ne credem minunați EM.; 2. a reuși.

*succéd și -éz a -á v. intr. (fr. succéder, d. lat. suc-cédere. V. cedez, purced). Urmez, vin pe urmă, ĭaŭ locu: viiĭ succedează morților, Bogdan succedă luĭ Ștefan cel Mare. V. refl. Urmez unu după altu; zilele și nopțile se succed. – Se zice și a succede, el a succes, și maĭ ales succeadă. A-țĭ succede (uzitat maĭ ales în Trans.), a reuși: nu ĭ-a succes să ajungă acolo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

succedare s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

succedare s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

succedare s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări

succeda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. succed, 2 sg. succezi, 3 succe; conj. prez. 1 sg. să succed, 3 să succea

succeda (a ~) vb., ind. prez. 3 succedă; conj. prez. 3 să succea

succeda vb., ind. prez. 1 sg. succed, 3 sg. și pl. succedă; conj. prez. 3 sg. și pl. succea

succeda (ind. prez. 3 sg. și pl. succedă)

succed (numai : vin după cineva), -ceadă 3 conj., -cedam 1 imp., -cesei 1 aor., -cede inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCCEDARE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înșirare, înșiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcție.)

SUCCEDARE s. 1. defilare, perindare, prefirare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înșirare, înșiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcție.)

SUCCEDA vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

SUCCEDA vb. 1. a defila, a se perinda, a se prefira, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se perinda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

Intrare: succedare
succedare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • succedare
  • succedarea
plural
  • succedări
  • succedările
genitiv-dativ singular
  • succedări
  • succedării
plural
  • succedări
  • succedărilor
vocativ singular
plural
succedere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • succedere
  • succederea
plural
  • succederi
  • succederile
genitiv-dativ singular
  • succederi
  • succederii
plural
  • succederi
  • succederilor
vocativ singular
plural
Intrare: succeda
verb (VT51)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • succeda
  • succedare
  • succedat
  • succedatu‑
  • succedând
  • succedându‑
singular plural
  • succe
  • succedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • succed
(să)
  • succed
  • succedam
  • succedai
  • succedasem
a II-a (tu)
  • succezi
(să)
  • succezi
  • succedai
  • succedași
  • succedaseși
a III-a (el, ea)
  • succe
(să)
  • succea
  • succeda
  • succedă
  • succedase
plural I (noi)
  • succedăm
(să)
  • succedăm
  • succedam
  • succedarăm
  • succedaserăm
  • succedasem
a II-a (voi)
  • succedați
(să)
  • succedați
  • succedați
  • succedarăți
  • succedaserăți
  • succedaseți
a III-a (ei, ele)
  • succe
(să)
  • succea
  • succedau
  • succeda
  • succedaseră
verb (V663)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • succede
  • succedere
  • succedând
  • succedându‑
singular plural
  • succede
  • succedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • succed
(să)
  • succed
  • succedeam
a II-a (tu)
  • succezi
(să)
  • succezi
  • succedeai
a III-a (el, ea)
  • succede
(să)
  • succea
  • succedea
plural I (noi)
  • succedem
(să)
  • succedem
  • succedeam
a II-a (voi)
  • succedeți
(să)
  • succedeți
  • succedeați
a III-a (ei, ele)
  • succed
(să)
  • succea
  • succedeau
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

succedare, succedărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) succeda. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: precedare
etimologie:
  • vezi succeda DEX '09 DEX '98 DN

succeda, succedverb

  • 1. intranzitiv A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: urma antonime: preceda
    • format_quote Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. DLRLC
    • format_quote Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A urma unul după altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: rândui
      • format_quote M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. DLRLC
  • 2. tranzitiv regional A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. DLRLC
    • format_quote Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. DLRLC
  • 3. intranzitiv tranzitiv A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: moșteni
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.