3 intrări
17 definiții
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (2)
- etimologice (1)
- argou (2)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ȘUCAR, -Ă, șucari, -e, adj., s. n., s. m. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S. n. (In forma șucăr) Gălăgie, scandal; supărare. 3. S. m. (în forma șucăr) Hoț. [Var.: șucăr s. n., s. m.] – Din țig. șukar (pentru sensul 3, cf. și germ. Schacher).
ȘUCĂR s. n., s. m. v. șucar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUCĂR s. n., s. m. v. șucar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȘUCĂRI, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUCĂRI, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
șucar, ~ă [At: BL II, 113 / V: (arg) -căr smn, a, șuhar, șuhăr, zuhăr smn / Pl: ~i, ~e / E: rrm šukar, (7) cf și ger Schacher] (Arg) 1 a Frumos (1). 2 a Bun1 (1). 3 a (Îf șucăr) Elegant (1). 4 sn Gălăgie (1). 5 sn Scandal. 6 sn Supărare. 7 sm (Îf șucăr) Hoț (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șucăr smn, a vz șucar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șucări [At: BL II, 188 / V: (arg) șuhă~ / Pzi: ~resc, șucăr / E: șucar] (Arg) 1 vr A se găti (10). 2 vr A se fuduli (1). 3-4 vtr A (se) supăra. 5 vrr A se certa (2). 6 vrr A se hârjoni (1). 1 vt A șterpeli (2). 8 vr A ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită Si: a se descurca (12). 9 vt A observa. 10 vr A prinde de veste Si: a auzi (10). 11 vt A-și aminti (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuhar2 sm, sn vz șucar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuhăr smn vz șucar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuhări v vz șucări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUCAR, -Ă, șucari, -e, adj., subst. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S. n. (În forma șucăr) Gălăgie, scandal; supărare. 3. S. m. (În forma șucăr) Hoț. [Var.: șucăr s. n., s. m.] – Din țig. șukar. – Pentru sensul 3., cf. și germ. Schacher.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
Ortografice DOOM
șucar adj. m., pl. șucari; f. sg. șucară, pl. șucare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șucări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucăresc, imperf. 3 sg. șucărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șucărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
șucar (-ră), adj. – (Arg.) Drăguț, prețios, frumușel. Țig. šukar (Graur 188; Juilland 174-6; cf. Wlislocki 121), cf. sp. juncal (Claveria 224 și Bol. R. Acad. Esp., XXXIII, 92). Legătura cu șugar (Cihac, II, 528) este improbabilă. Cf. șucări.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
șucar, -ă, șucari, -e adj. (d. oameni) frumos
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ȘUCĂRI vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
șucar, șucarăadjectiv
etimologie:
- șukar DEX '09 DEX '98
șucăr, șucărisubstantiv masculin
- 1. Hoț. DEX '09sinonime: hoț
etimologie:
- șukar DEX '09
- Schacher DEX '09
șucări, șucărescverb
- sinonime: supăra
etimologie:
- șucar DEX '09 DEX '98