SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. – Din bg. scr. sukalo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCÁLĂ ~e f. Unealtă casnică de depănat firele pe țevi (pentru războiul de țesut manual); rodan; cicârâc. /<bulg. sukalo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCÁLĂ s. (TEHN.) rodan, (reg.) cicârâg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de țesut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCÁLĂ s. v. coarbă, depănătoare, frigare, vârtelniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sucálă (-le), s. f. – 1. Depănătoare, vîrtelniță. – 2. Frigare. – 3. Coarbă. – Megl. sucală. Bg., sb., slov. sukalo (Tiktin; Conev 60). – Der. sucălete, s. m. (sul); sucăli, vb. (a coase prost, a însăila; a sîcîi, a deranja, a pisa), considerat ca expresiv datorită finalei -li și asociat cu vb. ca cicăli, sîcîi, cîrcăli, etc. (după Drăganu, Dacor., V, 372, din mag. szurkál „a împunge”).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sucálă s. f., g.-d. art. sucálei; pl. sucále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink