3 definiții pentru «sucă»   declinări

SÚCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚCĂ s. v. capriciu, chef, datină, fandoseală, fantezie, fason, fel, fiță, maimuțăreală, moft, naz, nărav, obicei, poftă, prosteală, rânduială, sclifoseală, toană, tradiție, uz, uzanță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

súcă (-ci), s. f.1. Obicei rău, viciu. – 2. Supărare. Mag. szokás „obicei” (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 160). În Trans.Der. sucaș, adj. (vicios, nărăvaș); sucui, vb. (Trans., rar, a se vicia).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink