3 definiții pentru subțiime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
subțiime sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~mi / E: subția + -ime] (Rar) 1-3 Subțirime (1, 3, 10). 4 Calitate a auzului de a percepe sunetele cele mai fine Si: ascuțime (2).
SUBȚIIME s. f. (Rar) Însușirea de a fi subțire, ales, cultivat; finețe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBȚIIME s. f. (Rar) Însușirea de a fi subțire, fin, ales, cultivat; subtilitate, finețe. – Din subția + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: subțiime
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
subțiimesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi subțire, ales, cultivat. DLRLCsinonime: finețe
etimologie:
- subția + sufix -ime. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.